Pentru mireasă, pentru mire

Mireasă scumpă, mire drag,                       Mai sus, pe-o coastă, un stejar
Am vrut s-aştern şi eu voioasă                  Îmi zise grav: “Sunt de parere
Pe-al căsniciei voastre prag                       Să le urezi atât: PUTERE!”
Urarea cea mai călduroasă.

Şi-am întrebat în zori pe-oricine                Şi-apoi, din viţa cea de vie,
Pe crini, pe nuferi: “Ce să spun?               Doi struguri chihlimbari
Ce gânduri bune să le-adun?                    Mi-au zis: “Urează BUCURIE!”
Si ce urări din zări senine?”

Un trandafir m-a agăţat                             Dar m-am oprit şi la furnică.
Şi fără să mai dea bineţe                           Vreţi să vă spun ce-a zis?
Mi-a zis: “Urează FRUMUSEŢE!”                 Urarea ta să fie atâta: “HĂRNICIE!”

Pe vale, firele de grâu,                              Şi cum stăteam aşa, pe gânduri,
Crescute-n brazdele de plug,                    Deodată, mai de catre seară,
Mi-au zis: “Ureăza-le BELŞUG!                  Doi porumbei de nea
Să fie casa veşnic plină                             Zburară din cerul albastru către mine,
Precum e sacul cu făină!”                          Când coborând în serpentine,
Când iar urcând în joc duios,
Apoi, în cale, un bujor,                              Apoi veniră tot mai jos
Cu chip aprins, mi-a zis: Frate,                  Şi, după cercuri fără număr
Ce vrea tot omul? SĂNĂTATE!                   S-au aşezat încet pe umăr,
Urează-le aşa, zic eu,                               Ca să-mi şoptească la ureche:
Să aibă chipul ca al meu!”                       “Am fost trimişi din cer pereche
Cu-acest cuvânt:

Pentru MIREASĂ, pentru MIRE
Un singur lucru-a spus: IUBIRE!”