Cât trăim, iubim

Stiu că mă iubeşti cu iubirea ta şi mă iubeşti asa cum sunt. Ştiu că viaţa mea nu e nimic fără tine şi nu are sens decât prin tine. Sufletul meu este plin doar atunci când te am pe tine. Tu eşti focul meu, felul meu de a fi, viaţa mea.

Te iubesc în florile ce înfloresc, în copiii ce zâmbesc, în păsările ce zboară. Te iubesc în soarele ce îşi îndreaptă razele spre pământ, în zorii dimineţii, în oamenii de pe stradă, în greutăţi şi bucurii. Te iubesc pentru felul cum mă îmbrăţişezi. Te iubesc pentru felul în care mă încurajezi. Te iubesc pentru ceea ce poţi fi. Pentru ceea ce nu arăţi, dar eşti.

Dragii mei, noi înşine suntem, dincolo de orice, cel mai frumos şi mai fără de pereche lucru pe care iubirea l-a produs vreodată pe pământ. Cu calităţile noastre, cu defectele noastre. Cu puterea noastră, cu trăsăturile noastre. Suntem unici şi avem o viaţă unică. Suntem şi vom rămâne noi înşine, dincolo de tot ce ne poate da sau lua acest univers material. Bogaţi sau săraci, în maşină sau pe jos, bolnavi sau sănătoşi, avem în noi tot ceea ce ne trebuie pentru a fi şi a iubi.

Existăm câtă vreme iubim.