Cum iubim

Cum iubim? Asta e o întrebare într-adevăr grea! Pentru că, dupa părerea mea, există mai multe feluri de dragoste şi mai multe feluri de a iubi, la fel de puternice sau de profunde, dar totuşi diferite. Să le luăm pe rând:
Iubirea copilului pentru părinţi. Este poate cea mai profundă dintre toate şi total dezinteresată. Copilul te va iubi chiar după ce l-ai certat, l-ai pedepsit, l-ai privat de anumite jucării sau jocuri sau chiar dupa ce l-ai bătut. Această iubire este, în parte, iertare, căci el te va ierta, chiar dacă toată săptămâna ai rămas în fiecare zi la servici şi n-ai ajuns acasă decât mult după ce-a adormit el. Nu contează. El te va ierta, chiar dacă îi vei acorda doar 5 minute de joacă împreună în weekend. În parte, este insă iubire instinctivă căci pe el nimeni nu l-a învăţat să te iubească. Aşa s-a născut, cu această iubire nemărginită pentru tine.
Iubirea băiatului pentru o fată, şi invers. Este poate cea mai înflăcărată şi arzatoare dintre toate, dar şi cea mai scurtă. Este ca un foc care te mistuie la început, care apoi arde mocnit şi care, în final, se stinge. Această iubire trebuie alimentată pe rând, cu timp, orice iubire oricât de înflăcărată ar fi la început, păleşte şi se stinge dacă nu-i acordam o parte din timpul nostru, cu sinceritate pentru că minciunile pot stinge de la început iubirea, indiferent de cât de mare este ea, şi cu respect, după un anumit număr de ani, chiar dacă iubirea este doar un foc care mocneşte, respectul pentru celălalt nu lasă focul să se stingă.
Iubirea părintelui pentru copilul său. Este poate cea mai puternică. Simţi asta când nu eşti lângă el pentru câteva zile sau săptămâni.Un dor teribil care te mistuie în interior şi simţi că TREBUIE să-i auzi măcar vocea. Este total dezinteresată sau, cel puţin, aşa ar trebui să fie. Iubirea ta pentru el n-o să scadă, chiar dacă a vărsat mâncarea pe covorul cel nou. Şi nici dacă a rămas corigent la o materie, nici dacă şi-a picat bac-ul, nici dacă a facut o căsătorie proastă şi nici dacă ajunge la închisoare pentru diferite infracţiuni. Este iubirea pe care-o porţi în suflet până la moarte. Care te ajută să mergi mai departe în clipe grele şi care îţi dă un scop de a trăi.
Iubirea divină. Cea mai complexa dintre toate, aceasta iubire le şi reuneşte pe toate, căci ea ne iubeşte ca o mamă, ca un tată, ca un frate, ca un prieten. Cu totul necondiţionată, poate chiar peste puterea noastră de înţelegere, cu infinită răbdare şi pentru toată veşnicia.
Deci, dragii mei, întreb din nou: cum iubim? Care dintre felurile de-a iubi este cel mai bun? Care nu mă va face niciodată să sufăr? Care îmi va aduce mai multe împliniri? Cu care mă voi simţi cel mai fericit? Căci, până la urmă, asta vrem toţi. Ăsta e ţelul tuturor. Pentru asta muncim în fiecare zi: pentru a avea cât mai mult şi astfel să putem zice că suntem FERICIŢI! Răspunsul meu nu ştiu dacă o să vă placă, dar cred că nici una dintre aceste iubiri nu este perfectă, dintr-un motiv foarte simplu : toţi suntem oameni. Oameni care greşesc, care se rănesc unul pe altul, deşi, de multe ori, neintenţionat. Şi atunci, cum iubim? Păi haideţi să iubim din toate felurile câte puţin! Să ardem de iubire la începutul unei relaţii, să alimentăm acest foc cu timp, sinceritate, respect, înţelegere, comunicare. Haideţi să iubim necondiţionat, ca un copil, fără să spunem sau să gândim că «dacă m-ai iubi n-ai face asta sau aia». Haideţi să iertam ca un copil, fără a pune condiţii.

Haideţi să iubim cu rabdare şi pentru toata veşnicia.