Intr-o dupa-amiză, în parc era o fetiță care vroia să-l cunoasca pe Dumnezeu, vroia să știe ce înseamnă iubirea desăvârșită, necondiționată. Ea știa că era o călătorie lungă până acolo unde trăiește Dumnezeu. Atunci și-a pus într-o valiză micuță niște pâinici și un pachet cu câteva sucuri și a pornit într-acolo. După ce a trecut [...]
Posts Tagged ‘daruire’
Atât de aproape de mine…
Postat în iubire, Povestiri, te iubesc, etichetat daruire, iubire, poveste, te iubesc în martie 28, 2011 | 2 Comentarii »
Aş fugi în lume…
Postat în iubire, te iubesc, etichetat daruire, fericire, iubire, te iubesc în ianuarie 24, 2011 | Lasă un comentariu »
Aş fugi în lume. Dar unde? Ce ar putea lumea să îmi ofere? Ce pot eu să ofer lumi în care încerc să fug? Eu totuşi vreau să rămân. Să văd cum se termină. Am început un nou an. Un an în care vrem mai mult. Însă vrând mai mult nu înseamnă că vrem să [...]
Iubeşte-mă aşa cum eşti
Postat în iubire, te iubesc, etichetat daruire, fericire, inger, iubire, Medjugorje în august 8, 2010 | 5 Comentarii »
Într-o lume în derivă, lipsită din ce în ce mai mult de repere morale şi marcată de ură şi invidie, este necesară o permanentă redeşteptare şi trezire a virtuţilor şi a spiritului creştinesc. Sunt multe locuri binecuvantate pe acest pământ. Locuri unde se simte cu adevărat iubirea lui Dumnezeu. Un asemenea loc este Medjugorje, un [...]
Ţi-ai da viaţa pentru el?
Postat în iubire, etichetat daruire, dragoste, iubire în septembrie 2, 2009 | 1 comentariu »
“Căci nu există dragoste mai mare decât să-ţi dai viaţa pentru aproapele tău!” Oare ce-nseamnă acest verset? Să fim serioşi. Nimeni în ziua de azi nu-l ia ad-litteram! “A-ţi da viaţa” pentru cineva nu înseamnă neaparat să mori pentru el. Acum, această sintagmă este cu mult mai complexă. Pentru oamenii zilelor noastre, timpul este extrem [...]
Trandafirul albastru
Postat în iubire, Povestiri, etichetat daruire, fericire, iubire în aprilie 27, 2009 | 10 Comentarii »
În vremuri îndepărtate, trăia în China un împărat bătrân. El avea o fiică foarte frumoasă, căreia i se dusese vestea peste mări şi ţări. Cel mai mult îi placea să se plimbe prin grădinile împărăteşti şi să se ocupe ea însăşi de multitudinea de flori. Desigur că şi grădinarii curţii împărăteşti aveau grija de grădini, [...]
Iubind, te dăruieşti
Postat în iubire, etichetat daruire, iubire în martie 27, 2009 | 2 Comentarii »
Fiecare ne cunoaştem pe noi înşine. În fiecare din noi sunt anumite părţi pe care alţii nu le cunosc. Dar tu însuţi le cunoşti până în profunzimea sufletului şi ştii exact cum eşti. Dragii mei, omului i se dă o stranie libertate. Deci… iubeşte şi fă ce vrei. Dar greu se poate trăi cu această [...]
Ceea ce înţelege inima
Postat în iubire, etichetat daruire, iubire, speranţă în martie 12, 2009 | Lasă un comentariu »
Iad? Rai? Cine ştie să răspundă? Oare ce credeţi că îi trebuie omului ca să fie fericit? Bani, faimă, titluri, realizari? Trăim în iad şi sperăm să vedem raiul? Ne iluzionăm cu Raiul, dar, de fapt, trăim într-un iad continu? Am sperat… şi acum, nimic. Acum câteva zile am fost la spital la mama mea. [...]
Azi am dăruit o floare
Postat în iubire, etichetat daruire, iubire în martie 6, 2009 | Lasă un comentariu »
Azi am dăruit o floare. Am primit un zâmbet şi o îmbrăţişare. Aş dărui toate florile din lume doar pentru a te iubi o clipă. Zilele acestea am citit un sfat pe care un psiholog îl dădea soţilor. Dădea un exemplu din New York, Statele Unite. Era vorba de un chirurg extrem de ocupat, care [...]
Credinţa iubirii
Postat în iubire, etichetat credinţă, daruire, iubire în februarie 26, 2009 | Lasă un comentariu »
Ce nu poate omul când vrea, dragii mei? Ce am putea noi face cu lumea aceasta, dacă am avea credinţă? Mai mult: ce putem deveni dacă am avea credinţă în iubire. Mă gândeam la multe, mai ales la faptul că, din copilarie, luptăm să acumulăm informaţii, pentru că aşa zice vorba românescă: cine are carte [...]
Povestea bunicii
Postat în Povestiri, etichetat daruire, iubire în noiembrie 26, 2008 | 1 comentariu »
Era odată o casa îndepărtată unde trăia o mică bătrânică. Ea trăia într-un sat îndepărtat, aproape închisă în căsuţa ei. Stătea în camăruţa ei şi torcea cu furca şi caierul de in în brâu. Şi trăgea şi răsucea firele lungi şi subţiri de in cât era ziua de lungă. Doar copiii din sat ce mai [...]



