În vremuri îndepărtate, trăia în China un împărat bătrân. El avea o fiică foarte frumoasă, căreia i se dusese vestea peste mări şi ţări. Cel mai mult îi placea să se plimbe prin grădinile împărăteşti şi să se ocupe ea însăşi de multitudinea de flori. Desigur că şi grădinarii curţii împărăteşti aveau grija de grădini, însă ei îi plăcea să le îngrijească cu mâna ei, mai ales trandafirii. Avea un colţ al grădinii în care plantase ea singură mai multe soiuri de trandafiri de toate culorile şi mărimile.
Într-o dimineaţă răcoroasă de mai, în sala tronului, se adunară toţi sfetnicii împăratului ca să discute despre viitorul ţării. Toţi erau foarte îngrijoraţi că împăratul nu are un fiu sau un nepot moştenitor. Aşa că hotărâră cu toţii că fiica împăratului trebuie să se căsătorească degrabă, în cel mult o lună, pentru a avea un fiu moştenitor. Împăratului nu-i plăcu această veste, dar se duse să vorbească cu fiica sa. Prinţesa fu de acord cu o casatorie făcută în grabă, atâta timp cât viitorul ei soţ îi va aduce un trandafir în dar, dar nu unul oarecare, ci un trandafir albastru.
Zis şi făcut. Sfetnicii împăratului au dat sfoară-n ţara şi în câteva zile au început să se perinde pe la curtea împăratului fel de fel de pretendenţi pentru prinţesă, tineri şi bătrâni, bogaţi şi săraci, de viţă nobilă sau simpli ţărani. Primul dintre ei i-a adus un trandafir minunat, din safire şi smaralde, de un albastru transparent, de-ţi lua ochii. Prinţesa însă îl luă, îl admiră şi î-l înapoie tânărului spunându-i simplu: „Acesta este într-adevar un minunat trandafir albastru, dar nu miroase.”
Următorul i-a adus o sticluţă de cristal, albastră, plină cu parfum de trandafiri. Prinţesa o deschise, o mirosi şi-i spuse şi acestuia: „Într-adevar miroase minunat, ca o grădină plină de trandafiri şi este de un albastru minunat, însa nu are forma trandafirului, iar parfumul se va termina într-o zi şi atunci va fi doar o sticluţă goală.”
Tânărul următor era ceva mai şmecher decât cei dinaintea lui şi-i dărui prinţesei un trandafir albastru din cel mai fin porţelan chinezesc, iar între petale a ascuns o sticluţă cu parfum de trandafiri, astfel că şi mirosea. I-l dădu şi aştepta răspunsul prinţesei, foarte mândru că el a reuşit. Ea îl lua, îl admiră şi pe-acesta şi-i spuse: „Acest trandafir este chiar încântător, culoarea este minunată, iar parfumul este îmbătător, dar acest trandafir nu se cere iubit şi îngrijit.”
Şi tot aşa. Se perindară mulţi pe la curtea împăratului, însă în van. Termenul de o lună se apropia de sfârşit. În ultima seară, prinţesa se plimba prin grădină, printre trandafirii ei. Deodată, la lumina lunii, ea îl observa pe grădinarul cel nou, pe care împăratul îl aduse ca s-o ajute pe prinţesă la mica ei grădină de trandafiri. Tinerii se priviră şi se îndragostesc pe loc unul de altul. Îşi petrecură toata noaptea împreună, sub clar de lună, printre trandafiri. Prinţesa îi spuse toată povestea cu căsătoria în grabă şi cu trandafirul albastru. Tânărul îi promise că a doua zi va veni la curte cu cel mai frumos trandafir albastru şi-i va cere mâna în faţa împăratului.
A doua zi cerul era senin, de-un albastru profund iar cireşii erau în floare. Toţi de la curtea împăratului se adunară însă în sala tronului ca să vada cu cine se va căsători prinţesa. Uşile grele se dădura la o parte şi intră tânărul grădinar. Când ajunse lângă prinţesă, îngenunche în faţa ei şi scoase de sub pelerină un minunat trandafir…..alb! În sala tronului se auzi un murmur de mirare. Atunci prinţesa lua trandafirul şi exclamă: „Ce frumos! Şi ce parfum încântator! Iar nuanţa aceasta de albastru e cea mai frumoasă pe care am vazut-o vreodată!”
Aşa este, dragii mei, pentru a întâlni adevărata iubire, plinatatea fericirii, trebuie să ne dorim o poveste de iubire cu viaţa. Trebuie să alegem bucuria, spontaneitatea, entuziasmul. Trebuie să alegem iubirea, să o inventăm, să o creăm, să fim răspunzători pentru ea. Nimeni nu ştie mai bine decât noi ce ne încântă. Nimeni altcineva nu este în măsură să ne aleagă destinul, pentru că, trebuie să o spunem, în cea mai mare parte noi suntem cei care ni-l alegem.
Ne putem asculta raţiunea, instinctele – dar până la urmă, nu ele sunt cele care acceptă alegerea şi pot asuma deciziile noastre.
Doar ceea ce iubirea vă spune în inimă.
superb ,felicitari am ramas fara cuvinte
ce frumos ….
minunat….!
foarte frumos.
nu prea intelg
povestea e reala?sau e scrisa de tine?
si tu esti un baiat sau o fata?
n-ai spus cum s-a terminat,i-au lasat sa se casatoreasca si sa fie impreuna?printesa nu putea fugi nicaieri pentru ca avea picioarele bandajate sau era o calareata neinfricata din vremuri dinainte de acest obicei crud?
frumoasa poveste totusi daca ar fi fost o poveste adevarata baiatul ar fi fost un print deghizat si o frumoasa din ceruri i-ar fi daruit un trandafir albastru pentru printesa dupa ce ei hotarasera ca el sa-i dea un trandafir alb a doua zi,ar fi visat-o pe nemuritoare si i-ar fi lasat un trandafir ,s-ar fi casatorit cu printesa si apoi cand ar fi ajuns imparat in locul socrului ar fi inaltat un templu de multumire in cinstea nemuritoarei care ar fi protejat indragostitii si ar fi facut tot felul de fapte bune
Si eu sunt o printesa ………
astept ca printul meu sa-mi aduca un trandafir albasrtu
imi place ff mult povestea…. esti genial !!! :*:*:*
Jocul Iubirii nu cunoaste reguli si nu are sfarsit, tocmai de acea este cel mai usor joc, dar in acelasi timp si cel mai greu.
Pana acum 2 ani, cunosteam notiunea de „suflet”, dar nefiind un lucru palpabil, niciodata nu l-am simtit, totul pana cand am cunoscut adevarata iubire. Toti imi spun ca sunt cea mai norocoasa pentru ca mi-am intalnit sufletul pereche, dar ei nu realizeaza pretul scump pe care il platesc si anume cei 800 de km care ma despart de persoana iubita. Doi ani sunt de cand simt cum e sa ma doara sufletul…doi ani in care doar de 4 ori am fost impreuna si de fiecare data cate o saptamana.
tocmai am primit un trandafir albastru foarte frumos
ionutz+soryna=love
ce frumos…
imi place foarte mult povestea…
trandafir albastru:x…foarte frumos…
Si ai dreptate…unele alegeri nu depinde doar de ratiunea noastra pe deplin…are si inima contributia ei inedita.
Legenda asta nu este scrisa de el\ ea , este o traducere din franceza , ” La rose bleu” …
Reblogged this on Ink marks on empty dreams.