Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Crăciun’

Miracol. Dicţionarul explicativ al limbii române explică acest cuvânt pe înţelesul tuturor: “Fenomen supranatural, minune; fapt, fenomen uimitor, extraordinar”. Dar oare ce înseamnă supranatural, uimitor, extraordinar? Desigur, fiecare înţelege ce vrea din asta; pentru unii, aceste cuvinte se referă doar la fapte menţionate în Biblie; pentru alții, însă, cuvântul “miracol” are un înțeles mult mai . . . cotidian, ca să zic așa. Și pe bună dreptate: dacă ne uităm în jur, vedem peste tot boală, sărăcie, răutate, minciună, tristețe; și atunci cum să nu crezi în miracole? Pentru că vedem miracole în fiecare zi și la tot pasul: atunci când se naște un prunc sănătos, atunci cand un copil îți zâmbește pentru că i-ai cumpărat o ciocolată cu 1,5 lei, atunci când un doctor iese din sala de operații mulțumit că a mai salvat o viața, atunci când ninge în Ajun de Craciun, atunci când sună ceasul dimineața și începe o nouă zi.
Avem atatea miracole în viața noastră pentru care să fim recunoscători! Dar de cele mai multe ori, ni se par lucruri normale, firești, lucruri pe care TREBUIE să le avem, pe care le are toata lumea! Ei bine, nu! Nu le are toata lumea! Uită-te la mama care-și plânge copilul mort la naștere și dă-ți seama ce norocos ești că ți s-a nascut copilul viu și sănătos! Uită-te la milioanele de oameni din lumea întreagă care n-au ce mânca mâine și dă-ți seama ce norocos ești că ai frigiderul și cămara pline (chiar dacă numai pe jumatate sau pe sfert)! Uita-te la bolnavul de cancer din spital și dă-ți seama cât ești de norocos că ești sănătos! Uită-te la cerșetorii care ne umplu strărzile și orașele și dă-ți seama cât ești de norocos că ai un loc de muncă (chiar dacă nu-ți suporți șeful sau colegii îți fac zile fripte)! Uită-te la miile de cupluri care încearcă să aibă un copil de ani de zile și dă-ți seama cât ești de norocos că ai 2 sau 3 copii (chiar dacă poate nu i-ai vrut la început sau care poate îți scot peri albi)! Uită-te în pagina cu necrologuri a unui ziar și vezi câți mor înainte de vreme și dă-ți seama cât ești de norocos pentru că pur și simplu TRAIESTI!
Vine Craciunul! Să încercăm să nu mai privim drept “normale” lucrurile din viața noastră: sănătatea, familia, slujba, prietenii. Oricare din ele ar putea disparea mâine și atunci ne-am da seama ce “miracol” a fost că le-am avut în viața noastră. Să începem de azi să le tratăm ca atare, să conștientizăm că viața noastră este plină de miracole! Să ne bucurăm de zăpadă, fără să înjurăm că n-am avut nici anul ăsta bani să cumpărăm cauciucuri de iarna; să ne bucurăm de bradul de Crăciun, chiar dacă cadourile de sub el sunt mai puține și mai mici decât anul trecut; să ne bucurăm de sunetul clopoțeilor și al colindelor care se aud până târziu în noapte, chiar dacă de-abia atunci ațipisem; să ne bucurăm de sănătatea noastră și a celor dragi!
Vine Crăciunul! Bucurați-vă de miracolele zilnice pe care vi le oferă viața! Și, totodată, împliniți măcar un miracol pentru cei de lângă voi, că să ne amintim cu toții că viața este alcătuită din mii și mii de miracole, unele mari, altele mici, dar totuși . . . MIRACOLE!

Anunțuri

Read Full Post »

Povestea magului

Ne apropiem de cea mai iubită sărbătoare din an – sărbatoarea Crăciunului. O așteptăm întotdeauna cu drag iar retrăirea ei ne aduce duioşie în inimă şi lacrimi în ochi. Însa își mai păstrează ea adevarata valoare sufletească și religioasă?
Ne-am acomodat – servili, neglijenți si lipsiți de imaginație – la iureșul nestăvilit al substitutului de viața sufletească pe care ni-l ofere lumea plăcerilor globalizate de consum și standardizate de televiziuni. Căci, așa cum televiziunile au devenit expresia culturală inevitabilă a tot ce mai poate fi azi sufletesc, jocurile și întrecerile consumului au devenit singurul conținut al tradițiilor de care nu am știut să avem grijă. Atunci ne punem întrebarea: ce este sărbatoarea Craciunului pentru noi?

Am primit o poveste interesantă, povestea celui de-al patrulea mag. Sunt sigur că acesta traiește în fiecare dintre noi. Există în persoana omului blajin, milos și jovial care reușește să aducă zâmbetul pe buzele tuturor. De el ne sunt legate cele mai frumoase amintiri și cu toții îl așteptăm în seara de Ajun să ne aducă cadouri. Un sigur lucru este clar. Este singurul care reușește să ne facă să devemin mai buni iar această dorință să fie izvorată din sufletul nostru. Poate bunatatea acestui personaj imaginar ne ajută să trăim emoția și bucuria de a darui din suflet sau poate uneori avem nevoie de vis, de magie în viața noastră.

Povestea magului

O poveste veche spune că, de fapt, au fost patru magi care doreau să se închine Mântuitorului, la naşterea Sa. Cel de-al patrulea şi-a vândut tot ce avea iar cu banii obţinuţi, a luat trei pietre pretioase: un safir, un rubin şi o perlă, pe care să le ducă în dar Mântuitorului. Grăbindu-se să ajungă în Babilon, unde îl aşteptau cei trei magi, acesta a întâlnit pe drum un om rănit, pe care nimeni nu îl ajuta. L-a dus pe bietul om la un doctor căruia i-a dat safirul pentru a-l îngriji pe bolnav până ce se va însănătoşi complet. 

Când a ajuns la locul întâlnirii cu magii, acestia plecaseră deja fără el. Nu s-a descurajat. A continuat drumul singur, călăuzit de steaua ce-l ducea spre Bethleem. Ajuns aici, a aflat că magii L-au găsit deja pe prunc, că soldaţii lui Irod omoară toţi copiii nou-născuţi iar Sfânta Familie a plecat spre Egipt, pentru a se feri de mânia regelui. Chiar în faţa sa, un soldata incercat să-i smulgă unei tinere femei copilul pentru a-l omorî. Femeia îşi apăra cu disperare pruncul. Magul i-a arătat soldatului necruţător rubinul şi i-a spus:

– Lasă copilul să trăiască şi îţi voi da această piatră scumpă. Nimeni nu va afla de târgul nostru.
Ademenit de nestemată, soldatul a luat piatra, îndepărtându-se grăbit. Tânăra femeie i-a mulţumit străinului cu lacrimi de bucurie şi recunoştinţă.

Acesta s-a hotărât să-L caute mai departe pe Mântuitor. Insa acum, mai avea un singur dar, perla. A plecat şi el spre Egipt, unde, ani de zile, L-a căutat, însă fără nici un rezultat. După 30 de ani, a aflat că undeva, în Palestina, Mântuitorul propovăduieşte Evanghelia. Bucuros că, în sfârşit, ştie unde îl poate găsi, s-a grăbit spre Iudeea. Ajuns la Ierusalim, spre seară, a aflat că Iisus Hristos este răstignit pe Dealul Căpăţânii. S-a grăbit magul spre locul acela cu dorinţa să-L vadă in viaţă pe Mântuitor, să-I ducă darul său pe care îl păstrase de atâta timp. însă, prin faţa lui au trecut doi soldaţi romani ce duceau în sclavie o tânără evreică. Oprindu-i, magul le-a spus:
– Dacă îi daţi drumul fetei, vă dăruiesc această perlă. O puteţi vinde şi împărţi banii. Veţi câştiga mult mai mult lăsând fata liberă.

Lacomi, soldaţii au luat perla, eliberând-o pe tânără, care, plângând de fericire, nu ştia cum să-i mulţumească străinului. Dar magul, rugându-se cerului să-L vadă măcar o clipă pe Mântuitor, se grăbea spre Golgota. Acum, nu mai avea nimic, îi era ruşine să se închine împăratului împăraţilor fără nici un dar. însă, când a ajuns lângă Cruce, Mântuitorul S-a uitat drept spre el şi i-a spus:
– În sfârşit, ai venit. Tu mi-ai adus cele mai frumoase daruri…
– Bine, dar nu mai am nimic, ce Ţi-am adus eu? – a întrebat mirat magul.
– Tot ce duceai cu tine ai dat celor neajutoraţi. Dându-le lor, Mie Mi-ai dat. Darul tău a ajuns la Mine şi, îţi spun, că el este cel mai însemnat, căci, acela care ma iubeste pe Mine, îi iubeşte pe oameni.

Read Full Post »

Să păstrăm ce mai avem

Sărbătorile Crăciunului au fost dintodeauna pentru noi şi pentru copiii noştri, sărbătorile cele mai pline de bucurii, dar şi cele din care ne-au rămas şi ne rămân amintirile de neuitat. Era momentul în care visele noastre deveneau realitate. Era momentul în care odată cu primirea colindatorilor şi lumina bradului, primeam căldura, liniştea, dragostea şi împăcarea celui născut. Toată aşteptarea şi desfăşurarea acestor sărbători a întipărit şi peste anii copilariei noastre cele mai sfinte şi mai frumoase aduceri-aminte ca nişte comori unice şi dragi. La aceste comori sfinte ne întoarcem totdeauna cu drag şi retrăirea lor ne aduce totdeauna duioşie în inimă şi lacrimi în ochi.
Copii fiind, credeam cu tărie în Moş Crăciun. Iar el, la rândul lui, nu ne dezamăgea niciodată. De el ne sunt legate cele mai frumoase amintiri ale copilariei şi cu toţii îl aşteptam în seara de Ajun sa ne pună cadouri sub bradul împodobit. Un sigur lucru este clar. Este singurul care reuşeşte să ne facă să devemin mai buni. Iar această dorinţă să izvorască din sufletul nostru. Poate bunătatea acestui personaj imaginar ne ajută să trăim emoţia şi bucuria de a dărui din suflet sau poate, uneori, avem nevoie de vis, de magie în viaţa noastră.

Acum, adulţi fiind, în ce mai credem? Vremea lui Moş Crăciun a trecut, însă prin natura noastră umană, avem nevoie să credem în ceva: în noi înşine, în fiinţa dragă de lângă noi, în viaţă, în destin, în iubire, în Dumnezeu.
Dragii mei, indiferent spre ce (sau cine) se îndreaptă credinţa ta, ai grijă să fie o credinţă completă, totală. Căci numai aşa funcţionează. Aici nu merge cu jumătăţi de măsură. Copilul nu crede doar pe jumatate în Moş Craciun, pentru că atunci n-ar mai primi nimic sub brad în noaptea magică de Crăciun. Trebuie să te hotaraşti din toată inima şi din toată fiinţa ta. Doar atunci vei trai miracolul credinţei adevarate, al iubirii care mută munţii din loc!

Binecuvântarea naşterii iubirii să vă conducă spre adevărata dragoste, pentru ca inima şi sufletul vostru să fie cufundate pe deplin în iubirea Celui născut. Acestă iubire să ne copleşească şi să ne schimbe complet, să putem iubi până la sfârşit.
Tuturor celor care citesc aceste rânduri le doresc un Craciun binecuvântat şi un an nou mai darnic ca cel care a trecut.

Read Full Post »