Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘familie’

Nu confunda iubirea

“Dacă dai ce ai mai bun în tine, lumea te va lua în râs. Chiar la bătaie. Nu contează. Tu dă ce ai mai bun în tine!”

Nimeni nu se întreabă cum să se întâlnească cu un prieten. Toţi ştim asta foarte bine. Cu un prieten discutăm, cântăm, tăcem, plângem, râdem, ne bucurăm; depinde de împrejurări. Dar cum procedăm când se mai întâmplă să-i supărăm, să-i rănim. Ne cerem iertare şi trecem peste? Sau întoarcem spatele, rămânând înecaţi în marea calmă a obişnuinţei şi a conformismului sentimentelor noastre? Se pare că nu mai avem forţa sufletească pentru a ierta, pentru a ne împăca, deoarece nimeni nu vrea să fie obosit în suflet, în inimă.

Vă spun un mic secret: orice om care trăieşte pe pământ vrea iubire şi pace. Însă lumea nu e dispusă să dea importanţă acestora. De ce? Pentru că nu sunt mulţi cei care pot să dăruiască iubire necondiţionat.
Dragii mei, nu cautaţi să fiţi iubiţi, ci să iubiţi.

Tot aşa, suntem supăraţi atunci când vrem să vorbim cu cineva şi acela e distrat şi nu ne ascultă. Sunt sigur că nici voi nu mai vreţi să vorbiţi atunci când vedeţi că pe cineva nu-l interesează ce spuneţi. La fel se întâmplă şi în iubire. Dăruiţi iubire şi ştiţi că acel ceva este cel mai bun lucru pe care îl puteţi dărui; iar pe cel de lângă voi nu îl interesează deloc ceea ce simţi tu, ba chiar câteodată ia în glumă absolut tot. Nu confundaţi iubirea, dragii mei, cu dependenţa de celalalt, cu nevoia de a fi susţinut, cu frica de singurătate, cu dorinţa fizică.

Iubirea este cel mai frumos dar lăsat pe pământ. Dar este ca o floare. O floare, care pentru a-şi face cunoscută propria frumuseţe, nu-şi arată rădăcinile, ci rămân ascunse în pământ. Ea se deschide puţin câte puţin, ne atrage atenţia cu parfumul pe care-l emană, iar noi, plini de uimire, ne apropiem şi primim din viaţa ei. Nu contează ce spun ceilalţi. Să încercăm să dăruim necondiţionat ce avem mai bun în noi. Da, este foarte greu. Suntem mai degrabă oameni ai dreptaţii decât oameni ai iubirii.

Asadar, începeţi să-i iubiţi pe cei care ne sunt aproape, pe cei din familia voastră, pe prietenii voştri.

Să ne lăsăm învăţaţi şi să învăţăm iubirea.

Anunțuri

Read Full Post »

Şi totuşi iubirea

Dacă vreţi să fiţi frumoşi, iubiţi.

Nu există nimeni pe lume care să nu vrea să fie frumos, chiar dacă avem un chip pe care nu l-ar putea iubi decât o mamă. Fiecare dintre noi doreşte să fie frumos, iar pentru a deveni frumoşi trebuie să începem să iubim. Aşadar să ne deschidem iubirii.

Se poate trăi cu cine iubeşte, cu cine e gata să ierte, chiar dacă nu are darul frumuseţii exterioare. Pentru frumuseţea interioară avem cu toţii întotdeauna o şansă. Această şansă este mereu cu noi şi în noi.

Fără iubire totul se distruge.

Cineva îmi spunea că e mare “păruială” la locul de muncă. Nu se mai înţelege cu nimeni. Sunt mereu probleme de servici care, la un moment dat, ajung să ne depaşească. Şi atunci mă întreb la ce ne folosesc eforturile epuizante, alimentate de ambiţii personale sau de dorinţa de a deţine controlul? Pentru bani ori carieră sau pur şi simplu ne fofilam în „Asta e viaţa mea. Ce vrei sa fac?” Vă spun un mic secret: totul vine de la sine, chiar şi iubirea faţă de personele care nu le suportaţi.

Altul însă spune doar: “Ei uite că nu îmi vine de la sine, eu nu pot să-l iubesc şi gata”.Ştim cu toţii că nu este uşor să iubeşti.

A iubi nu este doar un cuvânt. Este viaţa.

Toţi suntem copleşiţi de nevoi materiale, de diverse ocupaţii şi griji. Să ştiţi că nu argumentele omeneşti – şi vă asigur că sunt enorme – sunt forţa care mişcă această lume ci mai degrabă forţa iubirii unită cu argumentele omeneşti. Dar toate argumentele omeneşti fără iubire nu pot face nimic. Rămân doar probleme de servici care ne macină zi de zi.

Haideţi să recunoaştem: fără iubire, fără dragoste, fără bunătate ce folos au toate titlurile tale, toate realizările tale?

Ne impresionează mai mult faptul că peste tot se anunţă catastrofe şi nenorociri decât afirmaţia că eu nu ştiu să iubesc. Vă asigur că aceasta este cea mai profundă critică a comportamentului nostru, dacă nu ştim să iubim. Dacă spunem că e greu, asta nu înseamnă ca nu merită. Lucrurile dificile sunt, de multe ori, lucrurile care merită, care au o valoare.

“Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunatoare sau un chinval zăngănitor. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut munţii şi n-aş avea dragoste nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi dacă n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.” (1 Corinteni 13,1-3,13)

Dragii mei, lumea traieşte prin iubire. Să încercăm să o punem în practică atât în familie, cât şi în relaţiile cu ceilalţi.

Read Full Post »

Cea mai frecventă cauză a închiderii noastre faţă de iubire, faţă de iertare, este mândria. Mândria, prin însăşi natura sa, înseamnă să fii închis faţă de ceilalţi şi de viaţă. Ne distruge pe dinăuntru şi nici măcar nu ne dăm seama. Vechea persoană din noi nu este nicioadată atât de vie ca în momentul mândriei. Ne închidem în noi înşine pentru că-i percepem pe ceilalţi ca fiind poveri pentru noi sau pentru că vor să ne schimbe viaţa după planurile lor? Să ştiţi că individualismul ne ucide ca oameni, prin faptul că fiecare se iubeşte doar pe sine. Prin asta, viaţa apărând mai simplă.

Dar nu este deloc aşa.

Da, suntem slabi. Singurul lucru care ne preocupă este doar plăcerea.

Şi atunci vă pun eu întrebarea: unde rămân iubirea şi iertarea, bunătatea şi generozitatea, umilinţa, iubirea adevărului şi cumpătarea… toate aceste expresii ale iubirii faţă de familie, faţă de prieteni?

O persoană care este mândră este cu adevarat nefericită. Dar aceasta până când iartă. O astfel de persoană este crucificată de propria ambiţie. Se pare că aici se naşte şi frica de a pierde viaţa, cariera. Pentru mine însă nu înseamnă că mi-am pierdut demnitatea sau îi permit cuiva să mă calce în picioare. Înseamnă să mă deschid complet în viaţa celui care este lângă mine, familie, prieten.

Nu vă temeţi de viaţă. Nu vă bateţi joc de viaţă. Fiţi cumpătaţi în tot ceea ce faceţi.

În ritmul lumii contemporane, atât copiii, cât şi bătrânii sunt priviţi ca o pacoste, un obstacol pentru bucuria vieţii noastre. Iar, evident, în acest context, avortul – uciderea celor nenăscuţi – şi respingerea bătrânilor până la eutanasie, devin justificate. Nu vă puteţi da seama cât rău vă puteţi face prin neacceptarea copiilor şi respingerea bătrânilor. Oricât ar fi de dificil să primim o viaţă lângă noi din toate punctele de vedere, nimic nu justifică lipsa noastră de iubire şi dragoste maternă. Tot ceea ce credeţi că este pierdut în faţa greutăţilor, poate fi regăsit. Chiar dacă aţi făcut un pas greşit, nu intraţi în panică. Aveţi încredere. Iubirea, nădejdea şi credinţa pot fi regasite.

Invăţaţi de la iubire, dragi mei! Chiar dacă ne aflam într-o economie de piaţă, nu totul se rezumă la bani. Se rezumă şi la suflet.

Nu uitaţi asta niciodată.

Read Full Post »