Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Medjugorje’

Din toate timpurile omul a fost în căutarea siguranţei, a păcii şi a fericirii; cu toate acestea, rari sunt aceia care intuiesc că, de fapt, căutarea lor este o căutare a lui Dumnezeu. Integrați într-o societate care ne-a convins lent că suntem cineva anume, cu numele cutare, rolul cutare, începem să acumulăm bunuri materiale, acumulăm cunoaștere, acumulăm siguranță de sine prin tot felul de roluri sociale. Acumulăm tot timpul ceva, facem tot timpul ceva și dacă e cu putință să și fim cineva, adică să și părem cineva. Insă toate aceste sunt legături, sunt lucruri care ne îndepărtează mult de simplitate, de identitatea cea mai lăuntrică a fiecăruia dintre noi. Și nu facem nimic altceva decât să rătacim între frumuseți și orori, nevăzând frumusețea iubirii divine, atunci când praful acesta numit “sine însuși” îți umple ochii.
Toate acestea se întâmlă deoarece avem impresia, că viața noastră o ținem în propriile mâini. Până și cea mai mică părticulă de iubire care o avem devine atașament și la un moment dat va genera în panică și frică, când ceva se schimbă în viața noastră. Avem impresia că suntem puternici sau cel puțin așa vrem să credem, dar de fapt suntem slabi, căutând soluții umane în fața încercărilor și greutăților.

De fiecare dată când merg în acel loc numit Medjugorje, văd oameni care se schimbă cu adevărat, văd fericirea și bucuria, văd pacea și iubirea care le umple sufletul cu fiecare clipă care trece. Aici treci peste orice bariera și orice limită a minții și te întrebi: Oare am ajuns în Rai? Există pe pământ un asemenea loc?

Da, există! Si se numește Medjugorje. Un loc într-adevar binecuvântat, nu numai pentru ceea ce se întamplă aici, ci mai ales pentru roadele sale: pace, iertare, bucurie, convertire, rugăciune, iubire! Aici treci peste bariera credinței, aceea prin care identificăm credința ca un ansamblu de practice religioase complicate și începi să te rogi cu inima, începi să respiri cu sufletul. Și treci peste tot, și toate, pentru că cineva vine, îți arată și iți șoptește de ce ai fost chemat acolo. Ești aici ca să te învăț să iubești. Iubirea m-a trimis să te iubesc și să-ți dau inima mea. Tu ești deosebit în tot ceea ce faci. Eu voi fi puterea ta. Eu voi fi viața ta. Ceva se schimbă în viața ta, nu mai ești tu cel ce trăiește, ci tu trăiești în iubirea Sa. Toate astea sunt reale la Medjugorje, sunt reale în inimile tuturor celor care au fost și vor reveni în acest loc aparte. Pentru ca un lucru e sigur: odata ce ai fost acolo, e imposibil să nu revii.

Dragii mei, chiar dacă nu aveți posibilitatea de a ajunge în acest loc, toate problemele voastre au rezolvare, dacă le încredințați iubirii divine. Acesta este timpul cel mai bun pentru a scoate la iveală comoara din noi și nu este loc mai propice întâlnirii cu iubirea adevărată decât momentul de față. Nu e niciodată prea devreme sau prea târziu să fim liberi în iubire, în Dumnezeu, și niciodata prea târziu să o luăm de la capăt pentru a scoate ceva din noi înșine. Doar așa putem răspunde cel mai bine vocației noastre…

să fim cu totul și cu totul numai iubire.

Read Full Post »

Ce interesantă ființă este omul. Singurul cer de dincolo de stele, unicul și totuși mai presus de astre. Ce interesant este. Poate supraviețui fără apă câteva zile, fără aer câteva minute, iar fără dragostea iubirii divine, o viața întreagă. Însă, cât poate supraviețui fără cerul său, fără dragostea iubirii sale? Uneori, toată viața.
De fiecare dată când merg în acel sat, Medjugorje, din Bosnia-Herţegovina, începi să ștergi din acel strat gros de “lume” care s-a pus peste suflete, și să simți ce înseamnă să fi iubit. Pare greu de înțeles cu mintea rațională și mai greu de acceptat ca și fapt în sine, dar, aici începi să renunți la “cârjile” care ne susțin, uneori toată viața, și îți dai seama că ești iubit mai presus de tot și de toate. Nu contează dacă ești bogat sau sărac, sănătos sau bolnav, câți ani de viața ai, ci câtă viața adevarată și iubire pui în tot ceea ce faci.

Eu nu ştiu prea multe despre Biblie, doctrine şi teologie (încă), dar un lucru știu sigur. Sunt iubit pentru că El a murit pentru mine şi asta e mai mult decât „suficient” pentru mine pentru a trăi fericit în orice împrejurare aș fii.
Cred cu adevărat că iubirea are puterea de a schimba cu adevărat inimile. Nu prin acei paşi despre cum trebuie să fim buni creştini şi nu prin practicarea cu evlavie a acestora în efortul uman. Schimbarea de inimi, trebuie să vină în mod natural şi să fie condusă de dragostea lui Dumnezeu pentru noi şi nu centrată pe posibilitățile noastre proprii.

Eu vreau să iubesc și să fac bine, nu pentru că eu vreau să merg la cer – cerul în sine nu mă motivează suficient.
Eu vreau să iubesc și să fac bine, nu pentru că mi-e teamă de a merge în iad – în iubire nu este frică.
Eu vreau să iubesc și să fac bine, nu pentru că voi primi recompense pentru ceea ce fac – lăcomia nu mă poate manipula.
Eu vreau să iubesc și să fac bine, nu pentru că voi primi inzecit fata de ceea ce dau – încă o dată, lăcomia, bunăstare şi prosperitate nu mă pot motiva.
Eu vreau să iubesc și să fac bine, nu pentru că trebuie să fiu bun, în scopul de a fi numit un bun creştin – laudele de oameni nu mă motivează să fiu bun.

Eu vreau să iubesc și să fac bine, deoarece … mi-a fost dat ceea ce eu nu merit. Am fost dat în mijlocul iubirii, aflat în mijlocul de ignorantei mele, răzvrătit şi cu o inima rebela. Am primit in schimb, iubire necondiționată și infinită. Am primit totul.
Eu vreau să iubesc și să fac bine, pentru că am înteles în sfarsit ce „Ioan 3:16”, însemnă cu adevărat viaţa mea.

Read Full Post »

Într-o lume în derivă, lipsită din ce în ce mai mult de repere morale şi marcată de ură şi invidie, este necesară o permanentă redeşteptare şi trezire a virtuţilor şi a spiritului creştinesc.
Sunt multe locuri binecuvantate pe acest pământ. Locuri unde se simte cu adevărat iubirea lui Dumnezeu. Un asemenea loc este Medjugorje, un sat din Bosnia-Herţegovina, unde oameni se ostenesc să ajungă pentru a se ruga şi a trăi în bogaţia iubirii divine. Un loc unde cu adevarat cunoşti bucuria, fericirea şi iubirea. Însă şi un loc unde primeşti o lecţie despre marea iubire: ea nu poate fi întreagă dacă nu este împărtăşită.
Într-adevăr nu e un lucru uşor să-i convingi pe oameni să fie fericiţi. Nu e un lucru uşor să-i convingi pe oameni să iubească cu o altfel de iubire decât cu cea cu care au fost învăţaţi. Oricât ar părea de ciudat, acesta este adevărul. Când începi să iubeşti, când începi să simţi că iubeşti, te ia cu ameţeală. Se deschid prăpăstii dar apar orizonturi nesfârşite, o întreagă fiinţă iese la lumină, te descoperi capabil de o generozitate nebanuită, de o incredibilă capacitate de a te dărui. Să te îndrăgosteşti este ceva, să mergi pe drumul iubirii este alceva. Iubirea se învaţă, oricât de ciudat ar putea părea. Iar acest loc pot să spun că este şcoala iubirii.
Aici înveţi că a iubi înseamnă a te dărui, dar dincolo de ceea ce simţi, dincolo de prospeţimea sensibilităţii şi de pasiune. A iubi nu înseamnă a trai mai întâi elanuri impetuoase, stări extatice, pasiuni nebune, chiar dacă pot apărea şi din acestea. Există multe legi şi descrieri a iubirii, dar există şi adevăruri dincolo de legi.
A fi în iubire înseamnă a fi în Dumnezeu.

Iubirea spune:  Cunosc mizeria ta, lupta şi suferinţele sufletului tău, deficienţele şi infirmităţile trupului tău; cunosc laşitatea ta, păcatele tale şi totuşi îţi spun iubeşte-mă aşa cum eşti.
Dacă aştepţi să fi înger pentru a te dărui dragostei, nu mă vei iubi niciodată. Chiar dacă eşti în îndeplinirea datoriei şi practicarea virtuţii, dacă vei cadea des în acele greşeli pe care ai vrea să nu le faci niciodată, nu îţi voi îngădui să nu mă iubeşti. Îubeşte-mă aşa cum eşti.
În orice împrejurare sau situatie vei fi, favorabilă sau nefavorabilă, în încredere sau neîncredere, iubeşte-mă aşa cum eşti…Vreau dragostea sărmană a inimii tale; dacă aştepti să fii desăvârşit pentru a mă iubi, atunci nu mă vei iubi niciodată.
Nu voi putea, oare, face Eu din orice graunte un serafim, în care să radieze puritatea, nobleţea şi dragostea? Nu sunt Eu oare Atotputernicul? Şi dacă îmi place sa-i las în nulitate pe cei care sunt minunaţi şi prefer săracăcioasa dragoste a inimii tale, nu sunt oare Eu stapânul dragostei Mele?
Fiul Meu, lasă-mă să te iubesc. Vreau inima ta. Bineînteles vreau cu timpul sa te transform, dar pentru moment te iubesc aşa cum eşti…şi doresc ca si tu sa faci acelaşi lucru; Eu vreau să văd cum se ridică dragostea din cele mai ascunse unghere ale sărăciei şi mizeriei tale. Iubesc în tine şi slabiciunea ta, iubesc dragostea săracilor şi a celor în mizerie; doresc de la ei continuu cuvintele: Isuse, te iubesc.
Vreau ca aceste cuvinte să fie unicul cântec al inimii tale. Nu am nevoie nici de ştiinţa ta, nici de talentul tău. Un singur lucru mă interesează: sa te văd ca lucrezi cu dragoste.
Nu virtuţile tale sunt cele care le doresc; eşti atât de slab încât Eu voi alimenta propria ta dragoste; nu te preocupa de aceasta. Ai fi putut să te dăruieşti pentru lucruri mult mai mari; voi lua pentru Mine puţinul pe care îl ai… pentru ca te-am creat pentru dragoste.
Nu lărgi mizeria ta; daca tu ai cunoaste perfect săracia ta, ai muri de durere. Ceea ce mi-ar îndurera Inima este să te vad că te îndoieşti de mine şi că îţi lipseste încrederea în Mine.
Vreau ca tu să te gândeşti la Mine în orice ora din zi şi din noapte; vreau ca tu să faci şi faptele cele mai neînsemnate din dragoste. Contez pe tine că-mi vei da veselie.
Nu te preocupa ca nu ai virtuţi; am să ţi le dau pe ale Mele. Când va trebui să suferi îţi voi da puterea Mea. Mi-ai dat dragostea, am să-ţi dau să ştii să iubeşti dincolo decât tu poţi visa… Dar aminteşte-ţi… iubeşte-mă aşa cum eşti.
Orice s-ar întampla, nu aştepta să fi sfânt pentru a fi sincer în dragoste, aşa nu mă vei iubi niciodată…
(Mons. Lebrun)

Dragii mei, fiecare am fost creaţi ca să fim şi să îndeplinim o misiune pentru care nimeni altul nu a fost creat. În planul iubirii, în lumea lui Dumnezeu fiecare dintre noi ocupă un loc special pe care nimeni altul nu îl are. Puţin contează dacă sunt bogat sau sărac, dispreţuit sau respectat de oameni. Suntem unici şi avem o viaţă unică in iubirea iubirii. Chiar dacă eu nu îmi dau seama de asta, chiar daca nu Îl slujesc comform chemării mele, Îi sunt tot atât de necesar cât un înger al său. De ce? Pentru că iubirea ne iubeşte aşa cum suntem.

Secretul raiului… este iubirea necondiţionată.

Read Full Post »