Azi am dăruit o floare. Am primit un zâmbet şi o îmbrăţişare. Aş dărui toate florile din lume doar pentru a te iubi o clipă.
Zilele acestea am citit un sfat pe care un psiholog îl dădea soţilor. Dădea un exemplu din New York, Statele Unite. Era vorba de un chirurg extrem de ocupat, care şi-a trimis soţia la psihiatru pe motiv că devenise foarte nervoasă. Apoi şi-a trimis şi mama şi, în final, soacra. Psihiatrul l-a chemat şi i-a spus: “Ştii, tu îi dedici prea puţin timp soţiei tale şi de aceea este nervoasă. Trebuie s-o duci în fiecare săptamână la cinema, să stai mai mult cu ea şi se va simţi mai bine. Chirurgul a facut acestea şi se simţea mulţumit, dar starea soţiei sale nu s-a îmbunătăţit prea mult. Atunci pshiatrul l-a chemat din nou, spunându-i: “Nu m-ai înţeles. Când ţi-am spus că trebuie s-o duci pe soţia ta în fiecare săptămână la cinema, voiam să-ţi spun, de fapt,… tu trebuie s-o iubeşti pe soţia ta, trebuie să ai timp pentru ea, să intri în viaţa ei şi să trăieşti cu ea. Şi atunci se va face sănătoasă.” Iar el a spus: “Până la urmă am înţeles viaţa. Am început să-mi iubesc soţia, mama şi soacra.” Acum nu mai aveau nevoie de psihiatru.
Aşa este dragii mei. Deşi trăim într-o lume în care totul este descoperit, vizibil, şi audibil, există însă ceva ce nu este descoperit. Ce? Iubirea, dragii mei. Iubirea este tainică. O taină, pe care nimeni, nu o ştie. Este ceva asupra căreia merită să stai şi la care să te gândeşti. Am atins eu o dată iubirea, am gustat eu vreodată, am simţit-o, am perceput-o? Măcar un timp. Câţi dintre noi ne facem datoria ca acel chirurg, dar nu intrăm în profunzimea vieţii.
Vom spune, evident…, este greu să îţi deschizi inima chiar faţă de cel care îmi este aproape. Însă ce înseamnă, concret, să-ţi deschizi inima? Să nu opui rezistenţă, să nu te opui oprelişti care ţi se cer? Da, în general, asta. Dar pentru astfel de întrebare care se pune, răspunsul nimeni nu îl poate primi la nivel teoretic. Nici o persoană nu vă poate spune, concret, ce să faceţi. Trebuie să cercetaţi în sufletul vostru şi veţi descoperi că deschiderea faţă de cel de langă tine nu e alceva decât capacitatea de a primi, în tăcere, ceea ce ne spune iubirea în inimă. Veţi reuşi. Sunt sigur de asta. De aceea, dragii mei, de mâine tot ce se va întampla, priviţi cu iubire şi nu veţi avea nevoie de psihiatru.Veţi vedea, dragii mei, profunzimea vieţii.
Lumea se schimbă cu iubire, nu cu argumente.
Lasă un comentariu