Să fie Viață! Să fie Iubire!

Penitență, împacare, iertare, iubire. Săptămâna Mare…Săptămâna Patimilor…

Am tot auzit despre acestea iar și iar, în fiecare an, înainte de sărbătoarea Sfintelor Paști. Totul sună foarte frumos în teorie, în predica pe care o auzim la biserici în aceasta perioada din an. Dar cum rămâne cu practica? Cum aplicăm în viața noastră de zi cu zi aceste teorii? Ce să facem ca să fim mai mai buni, mai iertători, mai îngăduitori cu ceilalți?

Păi, haideți să începem cu lucrurile mărunte, simple, lucrurile zilnice, care adunate toate, înseamnă viața noastră întreagă. Să încercăm, să nu mai punem atâta preț pe latura materiala a vieții, cât pe cea spirituală. Măcar acum, în prag de mare sărbătoare, să încercăm să facem ceva și pentru sufletul nostru. La fel cum ne pregătim casa pentru Paști, așa să ne pregătim propria persoană pentru întălnirea cu cel Înviat! Să trecem cu vederea motivele de ceartă, să fim noi bucuria pentru cei de lângă noi, să zâmbim mai des celor pe care îi întâlnim încurntați. Ați observat, că dacă cineva înjură în plină zi, în mijlocul străzii, nimeni nu se scandalizează, nimeni nu este uimit?! Insă, dacă cineva necunoscut îti zâmbește, te încrunți la el și te gândești imediat că ceva nu e în regulă cu omul ală. De când un zâmbet este mai ciudat decât o înjurătura? Cum am ajuns să fim așa?

Dragii mei, realitatea noastră, suntem noi. Noi suntem cei care o creăm, și doar noi suntem responsabili atât pentru fericirea noastră, cât și a celorlalți. Însă, va veni momentul, când totul pentru noi va fi veșnicie. Ce lăsăm în urmă?
Ce se va intampla acolo? Nu știu. Dar știu, doar știu și cred, că o Iubire ne aşteaptă. Nu știm de unde vine, nici încontro se îndreaptă, dar ea ne va deschide total la bucuria și lumina sa. Tot ce putem să facem, este să credem fără încetare că această iubire ne însoțeste fiecare pas și ne așteaptă din veșnicie.

Mai sunt câteva zile până la cea mai mare sărbatoare a creștinătății: Învierea Domnului! O sărbătoare, care simbolizează triumful vieții asupra morții, al binelui asupra răului. Este sărbătoarea iertării, a împăcării, a iubirii, a vieții! Printre treburile zilnice care ne acaparează, pentru a pregăti așa cum se cuvine Sfintele Paști, să strecurăm puțină bunătate, iertare, iubire în viața noastră și a celor dragi nouă, precum și celor care îi cunoaștem mai puțin.

Eu, vă propun o schimbare! Acum, în prag de primăvară, în ajun de sărbătoare, când totul revine la viață după o iarnă mohorâtă, să alungăm iarna din sufletele noastre, din comportamentul nostru, din rutina noastră zilnică! Să fie primăvară în casa noastră, în familia noastră, în sufletul nostru!

Să fie Viață! Să fie Iubire!

Read Full Post »

Am nevoie de tine

“Viaţa capătă sens doar prin ceea ce iubeşti şi prin suferinţa că ai la dispoziţie un timp limitat pentru a nu irosi această şansa.”

Au fost odată doi tineri care se iubeau. După o vreme, el i-a luat un inel şi a cerut-o de soţie.
I-a spus: “Am nevoie de tine!”
Ea l-a întrebat: “ De ce?”
“Pentru că te iubesc!” i-a raspuns el.

Şi cei doi s-au căsătorit. Şi erau foarte fericiţi. Dar în curând au început să se auda picioruşe în casă. Astfel, odată cu venirea copiilor, au început să se rărească florile, cadourile, declaraţiile de dragoste şi toate momentele intime. Copiii creşteau, şi odată cu ei creşteau şi problemele. A urmat şcoala, tinereţea, căsătoria. Şi încet, încet, copiii au plecat din casa parintească. Cei doi îmbătrâneau, iar distanţa şi răceala dintre ei erau tot mai mari.

Acum erau o bătrânică şi un bătrânel, singuri. După un timp, bătrânica s-a îmbolnavit şi a ajuns la spital. Doctorii i-au spus că n-are nici o şansă. Atunci bătrânelul s-a dus şi s-a rugat. Apoi a venit la ea la spital, a intrat în salon, s-a apropiat de patul ei, a luat-o de mână şi i-a spus:
“Tu nu ai sa mori.”
Ea l-a întrebat : “De ce?”
“Pentru că te iubesc!” i-a răspuns bătrânelul.
Si bătrânica s-a vindecat, a venit acasă şi cei doi au trait apoi ani frumoşi şi fericiţi împreună.

Da, dragii mei, aceasta este iubirea, iubirea care vindecă, iubirea care face minuni. Chiar dacă o rostim şi o trăim în diferite feluri, nu uitaţi un lucru:
Iubirea vine de la Dumnezeu.

Read Full Post »

A iubi şi a fi iubit

Nimic nu se poate obţine fără dragoste.
Dragostea acoperă şi împlineşte toate legile, dar toate legile nu pot acoperi dragostea. Nimic nu are valoare fără dragoste, dragostea dând o valoare eternă la toate.

Din păcate, ceea ce credem noi că este dragoste şi fericire, este de fapt deşertăciune, iar pentru adevărata fericire trebuie aşteptat şi nu căutat. Căutam în zadar tot felul de lucruri care ne fac pentru moment fericiţi, însă esenţa o pierdem înainte să fi început căutarea.

Nouă tuturor ne lipseşte dragostea, ne lipseşte iubirea.

Oamenii au un dar imens şi la fel de fatal. Inventează probleme şi caută soluţii aiurea fiind convinşi, că soluţia lor e the best! Oare, vă întreb eu pe voi: nu aşa se nasc ideologiile, dictaturile şi totalitarismele? Creăm agitaţie în jurul nostru, agitaţie care creează şi ea o gramadă de probleme atât celui care-şi caută rostul în viaţa, cât şi celorlalţi – şi astfel uităm un lucru esenţial: Să Iubim. Evident ne fofilăm în ideea că şi conceptele sunt diferite de la om la om şi că fiecare simte şi iubeşte în felul lui. Atunci spunem că e ceva pe care de fapt noi nu avem cum să o controlam. Aşa ceva este în fond o traiectorie care îţi schimbă viaţa în câteva secunde. Renunţăm, o acceptam ca atare sau fugim de ea?

Iertăm adeseori, pentru că nu toţi pot să iubească aşa cum ai vrea tu să fii iubit. Şi ierţi pentru că tu crezi în iubire. Ierţi, de asemenea, pentru că o iubire fără iertare este una superficială şi condiţionată de ceea ce este în jurul nostru. Şi ierţi, pentru că iubirea este un dar de la Dumnezeu.

Toate scuzele noastre, pentru că nu avem timp sau nu putem face, sunt şi o dovadă a lipsei noastre de dragoste. Când o inimă vrea sa experimenteze iubirea, atunci, în orice situaţie şi în orice moment, răspunsul nostru nu e numai posibil, ci împlinit cu bucurie, deoarece există credinţa în iubire. Dar, chiar dacă ştim ce avem de făcut, nu înseamnă neapărat că vom avea puterea s-o facem. Numai credinţa în iubire ne dă puterea să acţionam în concordanţă cu ceea ce ştim că ar trebui să facem.

Nimic nu există în acest Univers care să nu fie pătruns de iubire.

Toţi purtăm în sufletul nostru o dorinţă imensă de iubire, dorinţă pe care doar o gândim… nici măcar nu o împărtăşim, pentru că atunci ne-ar fi frică de a nu pierde ceva din ceea ce există. Îmi doresc aşa de mult un om cu care să mă înteleg, căruia să-i pot spune orice. Îmi doresc tare mult un om care să mă iubească şi pe care să-l iubesc. Să întâlnesc pe cineva cu care să mă potrivesc, care să nu se joace cu sentimentele, cu care să împart viaţa câte zile am de trait – o persoană la care să-i şopteşti în fiecare noapte: mai mult decât viaţa, atât te-aş iubi. Vreau să iubesc şi să trăiesc iubirea.
Oare nu aşa simte şi găndeşte sufletul?

Iubirea este un dar de la Dumnezeu.
De aceea rugaţi-vă ca Dumnezeu să vă dea acest dar – ca să puteţi iubi iubirea cu adevarat.

Read Full Post »