Iubesc un trandafir. Şi îl iubesc aşa cum este el. Culoarea lui, parfumul, frunzele dar şi spinii. Îl dăruiesc aşa cum este, cu tot cu pământul în care s-a născut. Dacă îl tai, nu va rezista mai mult de şase zile. Cu rădăcinile, pământul umed, vasul frumos în care se află, chiar dacă trandafirul îşi va pierde petalele, vor înflori mereu alţii, la nesfârşit, atâta timp cât trandafirul se hrăneşte cu ploaie, soare, este îngrijit şi iubit de grădinar. Iar dacă ajungi să dai totul din tine, asta înseamnă iubire. Trandafirul este viaţa.
Zilele acesta am întâlnit un prieten care îmi spunea că este foarte îndrăgostit. Atât de îndragostit că uită şi zilele săptămânii. Într-adevar nimeni nu este mai vulnerabil decât îndrăgostitul. Se spune că omul care iubeşte este slab. Cel puţin aşa aud în stânga şi în dreapta. Însă iubirea este cea care te face slab sau slăbiciunea din sufletul tău te face mai iubitor?
Iubim şi ne aşteptăm la rândul nostru să fim iubiţi. Dar dacă nu e aşa cum am vrea noi să fie? Atunci ce facem? O tranformăm în ură şi indiferenţă? Aruncăm trandafirul doar pentru că m-am înţepat în spinii lui? Dragii mei, nu vom putea înţelege iubirea dacă nu înţelegem iubirea celui care a creat trandafirul. Eu te iubesc aşa cum eşti şi nu visez să fi altfel, aşa cum te-a modelat viaţa. Dacă o iubeşti cu adevărat va fi a ta. Nu alege ceea ce îţi place şi ceea ce nu-ţi place. Te iubesc pentru tot ceea ce eşti tu. Vei vedea cum se va simţii iubită, înţeleasă, privită nu pentru ceea ce pare, ci pentru ceea ce este. Dragii mei, iubirea trezeşte iubirea. Cu cât inima ta arde mai tare, cu atât mai mult vei descoperi în ea faţa celuilalt. Şcoala iubirii este aici. Trebuie doar sa ne lăsăm învăţaţi de cel care ne iubeşte.
Lasă un comentariu