Credinţa în iubire

Credinţa. De ce credinţa? Iubirea. De ce iubirea?

Cel mai important lucru pentru noi, oamenii, este să găsim un sens în viaţă. Ce anume dă sens vieţii voastre? Dacă tot ceea ce trăiesc nu mă face fericit, atunci care este sensul vieţii? Dacă toate ideile de fericire din lume nu pot să umple acest gol din inima mea, atunci ce sau cine poate?
În varianta originală din limba latină, credo – cred se compune din “cor”, care înseamnă “inimă” şi “do” care înseamnă „ofer”. Dacă ar fi să privim aşa, credo are semnificaţia – îmi ofer inima. Aşadar credinţa la care ne referim, nu e alceva decât o ofrandă a inimii izvorâtă din dăruirea totală. Îmi ofer inima. Dar cui?

Este greu sa ne încredem în iubirea unei fiinţe umane. Însă nimic nu este mai aproape de firea lucrurilor decât iubirea însăşi. Totuşi, nimic nu pare mai greu de primit şi de recunoscut ca atare. Se spune că iubirea nu se poate exprima în cuvinte şi poate tocmai de aceea cuvintele de iubire nu pot să convingă cu adevărat pe nimeni. Este nevoie de mai mult. Dar de ce anume?
Ei bine, este nevoie de încrederea, de credinţa, pe care trebuie să o ofere cel care primeşte iubire dar şi a celui care o dăruieşte. Credinţa în iubirea celui de lângă tine reprezintă mai mult decât o serie de convingeri adunate laolaltă. Dar cine este iubirea?

Tot ce putem cuprinde cu mintea şi tot ce nu putem, tot ce vedem şi tot ce nu vedem, tot ce avem şi tot ce suntem, tot ce facem pentru ceilalţi din iubire este iubire. Iar iubirea nu este şi nu poate fi nimic alceva decât Dumnezeu. Credinţa, dragii mei, nu înseamnă să crezi în nişte lucruri pe care nu le vezi. Credinţa în iubire, înseamnă actul de abandonare cel mai profund al existenţei noastre. Fundamentul legăturii reciproce dintre toţi oamenii. Viaţa în această credinţă nu este ceva abstract la care trebuie doar să tanjim, ci este ceva concret.

Trăim în această lume raţionalistă unde viaţa fiecăruia este plănuită şi programată. Rămânem într-un teatru fară sfârşit iar viaţa noastră devine conformarea unei animite reţete de succes. Şi putem într-adevăr să ne descurcăm foarte bine. Însă nimic din ceea ce facem, nu trăim cu adevărat. Trăim într-o lume de nimicuri şi tot ce facem transformăm în nimicuri. Însă nimic nu vine din libertatea noastră, din bucuria noastră, din lăuntrul nostru, ci vine din obligaţia de a face. Ganditivă dacă nu ar exita iubire, ce sens ar avea această viaţă? Cum ar fi, dragii mei, să încercâm, dacă nu chiar să trăim, şi tot ce facem să facem cu şi din iubire? Toate lucrurile vor fi diferite atâta timp cât le facem cu iubire. Un zâmbet este mai preţios decât descoperirea limitei orizontului. Un nimic, un lucru marunt făcut din iubire pentru celălalt valorează mai mult decât orice tratat de ştiinţă a lumii.

Dragii mei, suntem prizionerii propriei noastre lumi transformând ce este mai pur şi frumos pe lumea aceasta în ceva mecanic, violent şi egoist.Toate convingerile noastre după care trăim toată viaţa, au puterea să ne dividă, însă credinţa în iubire are puterea de a ne aduce împreună. Eliberaţi-vă de tristeţea din inimi, de spiritul mândriei şi al geloziei şi nu vă fie frică să iubiţi şi să dăruiţi iubire în orice împrejurare sunteţi. Atunci când eşti convins că nimeni nu te iubeşte şi nimeni nu te înţelege, cereţi ajutor iubirii infinite care a sacrificat totul pentru noi. Iar dacă nu vei primi ceea ce ceri, îţi va dărui cu siguranţă ceva mai bun, doar să ai încredere. Iubirea adâncita din inime voastre este scopul final al nostru.

Există multe religii şi multe convingeri religioase, dar există o singură credinţă.
Credinţa în iubire.

Read Full Post »

Iubirea şi suferinţa

O , Doamne! De ce? De ce? De ce? Ştiu că toate se întâmplă pe pământ cu un scop bine definit. Dar de ce tocmai eu? Şi dacă e aşa, care e scopul suferinţei? Te iubesc. Dar, de ce?. De ce trebuie să îndur acest calvar? Cu ce am gresit? Iubesc aşa cum nu am mai iubit vreodată, iubesc cu sufletul întreg, iubesc cu toata fiinţa mea şi simt căteodată că această iubire îmi taie respiraţia, mă sufocă, atât de puternică este. Dar, de ce?

Pentru că iubeşti cu Iubirea Mea.

Evident, pentru aceste întrebări este foarte dificil de găsit răspunsuri pertinente şi eventualele răspunsuri nu vor ajunge niciodată să desluşească taina suferinţelor omeneşti. De ce suferim?

Suferinţa ne poate înalţa sau ne poate prabuşi; totul depinde de noi şi ce facem din ea. Suntem în viaţă mai mult sau mai puţin fericiţi sau nefericiţi, nu în funcţie de năpastele care ne lovesc, ci de atitudinea noastră pe care o luăm faţă de ele. Iar această atitudine sufletească face ca orice suferinţă să fie bună sau rea.

Dragii mei, omul are în faţa sa, bucuria şi tristeţea şi e liber să aleagă. Noi suntem făuritorii propriei noastre bucurii sau ai propriei noastre tristeti. Tot ce se realizează sublim în lume, tot ce îmbucură inimile oamenilor se plateşte cu suferinţă. Însă întrebarea de ce suferim, o putem transforma în cum să dăm un sens suferinţei?

Oricât am încerca să întelegem suferinţa de orice natură, nu vom reuşi, pentru că înţelepciunea lui Dumnezeu depeşeşte setea noastră nerabdătoare de a găsi o explicaţie la tot ceea ce se întamplă cu noi şi în jurul nostru. Cum însă suferinţele şi necazurile sosesc vrând-nevrând în existenţele noastre fragile, singura preocupare pe care trebuie să o avem este găsirea sensului acestora sau, cu alte cuvinte, modalitatea de a trăi pozitiv în mijlocul tuturor frământarilor şi durerilor inerente. Chiar dacă existenţa noastră este marcată de anumite momente în care am spus “nu te iubesc” când trebuia să spun “vreau să te iubesc”, iubind şi suferind cu Cristos, ve-ţi găsi un sens tuturor încercărilor, de orice natură.

I-am spus inimii mele:
„Daca poţi să vorbeşti, spune-I Preaiubitului meu despre suferinţa mea.”
Inima mi-a raspuns:
„Când sunt cu Preaiubitul nu mai am cuvinte, doar mă uit la El.”

Dragii mei, e important să întelegem că suferinţa este, în lumina credinţei, o putere nebănuită. Ba mai mult, iubind cu Cristos şi totodată suferind cu El, convingerea că acesta putere poate fi folosită într-un sens pozitiv constituie, în mare parte, secretul în suportarea cu răbdare, dacă nu chiar cu bucurie în orice încercare şi greutate îţi aduce viaţa.

Pentru a învăţa să trăieşti viaţa e mult prea scurtă.
Pentru a învăţa să iubeşti, trebuie doar să vrei să iubeşti.

Read Full Post »

Am fost trimis să te iubesc…

Din toate timpurile omul a fost în căutarea siguranţei, a păcii şi a fericirii; cu toate acestea, rari sunt aceia care intuiesc că, de fapt, căutarea lor este o căutare a lui Dumnezeu. Integrați într-o societate care ne-a convins lent că suntem cineva anume, cu numele cutare, rolul cutare, începem să acumulăm bunuri materiale, acumulăm cunoaștere, acumulăm siguranță de sine prin tot felul de roluri sociale. Acumulăm tot timpul ceva, facem tot timpul ceva și dacă e cu putință să și fim cineva, adică să și părem cineva. Insă toate aceste sunt legături, sunt lucruri care ne îndepărtează mult de simplitate, de identitatea cea mai lăuntrică a fiecăruia dintre noi. Și nu facem nimic altceva decât să rătacim între frumuseți și orori, nevăzând frumusețea iubirii divine, atunci când praful acesta numit “sine însuși” îți umple ochii.
Toate acestea se întâmlă deoarece avem impresia, că viața noastră o ținem în propriile mâini. Până și cea mai mică părticulă de iubire care o avem devine atașament și la un moment dat va genera în panică și frică, când ceva se schimbă în viața noastră. Avem impresia că suntem puternici sau cel puțin așa vrem să credem, dar de fapt suntem slabi, căutând soluții umane în fața încercărilor și greutăților.

De fiecare dată când merg în acel loc numit Medjugorje, văd oameni care se schimbă cu adevărat, văd fericirea și bucuria, văd pacea și iubirea care le umple sufletul cu fiecare clipă care trece. Aici treci peste orice bariera și orice limită a minții și te întrebi: Oare am ajuns în Rai? Există pe pământ un asemenea loc?

Da, există! Si se numește Medjugorje. Un loc într-adevar binecuvântat, nu numai pentru ceea ce se întamplă aici, ci mai ales pentru roadele sale: pace, iertare, bucurie, convertire, rugăciune, iubire! Aici treci peste bariera credinței, aceea prin care identificăm credința ca un ansamblu de practice religioase complicate și începi să te rogi cu inima, începi să respiri cu sufletul. Și treci peste tot, și toate, pentru că cineva vine, îți arată și iți șoptește de ce ai fost chemat acolo. Ești aici ca să te învăț să iubești. Iubirea m-a trimis să te iubesc și să-ți dau inima mea. Tu ești deosebit în tot ceea ce faci. Eu voi fi puterea ta. Eu voi fi viața ta. Ceva se schimbă în viața ta, nu mai ești tu cel ce trăiește, ci tu trăiești în iubirea Sa. Toate astea sunt reale la Medjugorje, sunt reale în inimile tuturor celor care au fost și vor reveni în acest loc aparte. Pentru ca un lucru e sigur: odata ce ai fost acolo, e imposibil să nu revii.

Dragii mei, chiar dacă nu aveți posibilitatea de a ajunge în acest loc, toate problemele voastre au rezolvare, dacă le încredințați iubirii divine. Acesta este timpul cel mai bun pentru a scoate la iveală comoara din noi și nu este loc mai propice întâlnirii cu iubirea adevărată decât momentul de față. Nu e niciodată prea devreme sau prea târziu să fim liberi în iubire, în Dumnezeu, și niciodata prea târziu să o luăm de la capăt pentru a scoate ceva din noi înșine. Doar așa putem răspunde cel mai bine vocației noastre…

să fim cu totul și cu totul numai iubire.

Read Full Post »

Pupici pentru tătici

De multe ori avem de învățat de la copiii noștrii. Acum, ceva vreme, un prieten l-a pedepsit pe baiețelul lui de trei ani pentru că a stricat rola de hârtie pentru împachetat cadouri. Nu prea aveau bani și s-a înfuriat când piticul a încercat să decoreze o cutie de cadouri.
În ciuda acestui lucru, micutul i-a dat cadoul tatălui în dimineața urmatoare și i-a zis “e pentru tine tati”. El s-a simțit rușinat pentru reacția pe care o avusese înainte, dar s-a supărat din nou când a văzut că pachetul era gol. A țipat la el: “nu știi că atunci când faci un cadou trebuie să fie ceva în el?!” Micuțul l-a privit cu lacrimi în ochi și i-a zis: “tati, nu este gol, eu am pus acolo mulți pupici numai pentru tine, tati”.
Tatăl s-a simțit distrus. L-a luat în brate și l-a rugat să-l ierte. Prietenul meu, a păstrat această cutie ca cel mai de preț cadou, lângă patul lui timp de mulți ani. Când se simțea descurajat, scotea câte o sărutare din cutie și-și amintea de dragostea cu care băiețelul le pusese acolo.

Ce minunată e iubirea pe care ne-o poartă copiii! Ei, își iubesc parinții necondiționat; ei ne iubesc și după ce i-am certat sau i-am pedepsit. Oare de ce nouă, adulților, ne este greu să iubim cu o astfel de dragoste? De ce ținem neapărat să rămânem supărați pe cei de lângă noi? De ce ne simțim mai bine când le tot amintim celorlalți cu ce ne-au greșit? Haideți să învățăm de la copiii noștri cel mai important lucru, pe care ei îl practică zi de zi: IERTAREA! Căci numai prin iertare putem să învățăm să iubim necondiționat, putem să învățăm dragostea adevărată! Fă-ți timp pentru copilul tău și vei fi uimit câte lucruri ai putea învăța de la el!

Dragii mei, urmează ziua copiilor, ziua îngerilor cum îmi place să o numesc. Să încercăm să-i înțelegem pe copii nostrii prin ochii lor, să avem răbdare cu ei așa cum ei ai răbdare cu noi. Ei au ceva foarte important să ne spună prin gesturile și cuvintele lor. Să nu permitem niciodată, ca lucrurile pe care le putem avea, sau pe care nu le avem, sau pe care nu trebuie să le avem, să ne oprească să ne bucurăm de lucrurile și minunile pe care le avem.

Nimic pe lume nu este mai frumos decât zâmbetul unui copil.

Read Full Post »

Cerul de dincolo de stele

Ce interesantă ființă este omul. Singurul cer de dincolo de stele, unicul și totuși mai presus de astre. Ce interesant este. Poate supraviețui fără apă câteva zile, fără aer câteva minute, iar fără dragostea iubirii divine, o viața întreagă. Însă, cât poate supraviețui fără cerul său, fără dragostea iubirii sale? Uneori, toată viața.
De fiecare dată când merg în acel sat, Medjugorje, din Bosnia-Herţegovina, începi să ștergi din acel strat gros de “lume” care s-a pus peste suflete, și să simți ce înseamnă să fi iubit. Pare greu de înțeles cu mintea rațională și mai greu de acceptat ca și fapt în sine, dar, aici începi să renunți la “cârjile” care ne susțin, uneori toată viața, și îți dai seama că ești iubit mai presus de tot și de toate. Nu contează dacă ești bogat sau sărac, sănătos sau bolnav, câți ani de viața ai, ci câtă viața adevarată și iubire pui în tot ceea ce faci.

Eu nu ştiu prea multe despre Biblie, doctrine şi teologie (încă), dar un lucru știu sigur. Sunt iubit pentru că El a murit pentru mine şi asta e mai mult decât „suficient” pentru mine pentru a trăi fericit în orice împrejurare aș fii.
Cred cu adevărat că iubirea are puterea de a schimba cu adevărat inimile. Nu prin acei paşi despre cum trebuie să fim buni creştini şi nu prin practicarea cu evlavie a acestora în efortul uman. Schimbarea de inimi, trebuie să vină în mod natural şi să fie condusă de dragostea lui Dumnezeu pentru noi şi nu centrată pe posibilitățile noastre proprii.

Eu vreau să iubesc și să fac bine, nu pentru că eu vreau să merg la cer – cerul în sine nu mă motivează suficient.
Eu vreau să iubesc și să fac bine, nu pentru că mi-e teamă de a merge în iad – în iubire nu este frică.
Eu vreau să iubesc și să fac bine, nu pentru că voi primi recompense pentru ceea ce fac – lăcomia nu mă poate manipula.
Eu vreau să iubesc și să fac bine, nu pentru că voi primi inzecit fata de ceea ce dau – încă o dată, lăcomia, bunăstare şi prosperitate nu mă pot motiva.
Eu vreau să iubesc și să fac bine, nu pentru că trebuie să fiu bun, în scopul de a fi numit un bun creştin – laudele de oameni nu mă motivează să fiu bun.

Eu vreau să iubesc și să fac bine, deoarece … mi-a fost dat ceea ce eu nu merit. Am fost dat în mijlocul iubirii, aflat în mijlocul de ignorantei mele, răzvrătit şi cu o inima rebela. Am primit in schimb, iubire necondiționată și infinită. Am primit totul.
Eu vreau să iubesc și să fac bine, pentru că am înteles în sfarsit ce „Ioan 3:16”, însemnă cu adevărat viaţa mea.

Read Full Post »

Atât de aproape de mine…

Intr-o dupa-amiză, în parc era o fetiță care vroia să-l cunoasca pe Dumnezeu, vroia să știe ce înseamnă iubirea desăvârșită, necondiționată. Ea știa că era o călătorie lungă până acolo unde trăiește Dumnezeu. Atunci și-a pus într-o valiză micuță niște pâinici și un pachet cu câteva sucuri și a pornit într-acolo. După ce a trecut de trei alei, a vâzut o bătrânică. Era așezată pe o bancă în parc și dădea de mâncare la porumbei.
Fetița s-a așezat lângă ea și și-a deschis micul pachețel care îl avea de drum. Era pe punctul de a-și bea sucul, când, a observat că bătrânicăi îi era foame. Atunci, a deschis pachețelul și i-a dat o pâinică. Ea, fericită, a acceptat și i-a zâmbit. Avea un zâmbet așa de frumos, încât copilul voia s-o vada din nou zâmbind, și atunci i-a oferit un suc. Din nou ea a zâmbit. Și fetița era foarte încântată. Au stat amandoi așa toată dupa-amiza mâncând, zâmbind și dând de mâncare la porumbei, dar nu au schimbat nici un cuvânt. Curând a început să se întunece, iar fetița era oboista și s-a ridicat să plece. Dar s-a întors, a fugit înapoi pentru a-și lua ramas bun de la bătrânică. A îmbrațișat-o cu așa căldură cum numai mama ei o îmbrățișa. Ea, i-a dăruit din nou un zâmbet și mai frumos decât cele de până atunci.

Când fetița a ajuns acasă, a deschis ușa casei, mama a rămas surprinsă de fericirea care strălucea pe fața ei. Ea a întrebat-o : “Ce-ai făcut toata ziua de ești așa de fericită?” Ea i-a zis: “Am mâncat cu Dumnezeu în parc. Și știi ceva? Are cel mai frumos zâmbet pe care l-am văzut vreodată!”

În timpul acesta, bătrânica, la fel de fericită, s-a întors încântata acasă. Băiatul ei, foarte nedumerit de pacea și fericirea care i-o citea pe fața, a întrebat-o: “Mamă, ce ai făcut azi de ești așa de fericită?” Ea i-a răspuns: “Am mâncat pâinici în parc cu Dumnezeu. Și știi ceva? Este mai tânăr decât mă așteptam.”

Așa este dragii mei. Fiecare om este unic în iubirea infinită, la fel cum fiecare particula de zăpadă nu cristalizează la fel. Dar fiecare este chemat să descopere ce înseamnă să iubești cu bucurie desăvârșită și cu dăruire necondiționată. Copiilor și săracilor, tuturor celor care au probleme de orice natură, dăruiește-le întotdeauna un zâmbet senin; nu le arăta doar grija ta, ci arată-le puținul iubirii din inima ta. Poate că nu reușim să dăm întotdeuna o pâinică celor care au nevoie de ea, dar putem oferi bucuria care izvorăște dintr-o inimă plină de dragoste.

Iubirea este mai aproape de voi decât voi înșiși sunteți.

Read Full Post »

8 idei pentru 8 martie

Dacă tot am început cu listele (ce sa facem de Dragobete), să continuăm și cu Ziua Mamei. Să nu uităm că 8 martie este totodată și Ziua Femeii, deci să nu vă folosiți de scuză că iubita voastră nu e și mamă, da?!
Și deoarece criza (încă) n-a trecut, din păcate, iată câteva idei care vouă, bărbaților, vi s-ar putea părea prea banale de pus în practică, dar pentru femei veți vedea că vor fi adevarată mană cerească.
Să începem, deci:

1. Prima și totodată cea mai importantă, n-o lăsa să gătească! Măcar azi, mergeți și mâncați la un restaurant, sau dacă n-aveți bani pentru o seară în oraș, atunci pregătiți-i voi ceva acasă, chiar daca e numai o pizza congelată pe care o băgați la cuptor. Ideea e să nu calce ea în bucătărie, măcar de ziua ei!
2. A doua idee ține tot de bucătărie: vasele. De fapt, tot ce ține de spălat, călcat, curațenie; fie că preluați voi aceste sarcini, fie le amânați pe alta zi, dar azi sunt interzise pentru iubita, soția sau mama voastră.
3. Surprindeți-o cu un bilet la cinema, teatru, expoziție, concert sau orice vă mai trece prin cap, atâta timp cât surpriza include o ieșire în oraș.
4. Îmbrăcați-vă gros și mergeți în pădurea de la marginea orașului la cules de ghiocei. Iată un lucru pe care mai mult ca sigur că nu l-a făcut din copilarie, sau poate niciodată. O va încanta iesirea în aer liber și, totodata, timpul petrecut împreună, doar voi doi.
5. Cumpărați o tăblița de plută și realizați un colaj din pozele voastre mai noi și mai vechi; tablița poate fi mai mare sau mai mică, depinde câte poze vreți să “sacrificați”. Începeți cu colțurile și suprapuneți pozele astfel încât să se vadă, din unele mai mult, din altele mai puțin. Lipiți-le în așa fel încât să nu se vadă deloc pluta de dedesubt. La sfârșit scrieți pe rama tabliței data și ambalați-o frumos.
6. Oferiți-i o ședință de răsfăț, pe care o plătiți voi în prealabil, evident. Nu trebuie să fie neaparat o zi întreagă la un centru spa, însă poate fi o oră la coafor, la cosmetică, la manichiură, la masaj, etc. Oricum, ceva ce știți că-i place și la care n-a avut de mult timp (sau bani) să meargă.
7. Platiți un curier să-i ducă din ora-n oră câte-un trandafir, oriunde s-ar afla; de dimineața până seara, indiferent c-o va surprinde acasă, la birou în timpul unei ședințe, la alimentara de la colțul blocului când cumpară paine, etc. Va fi mult mai de efect decât dacă ați aduna toate acele flori într-un simplu buchet. Sau, mai simplu și mai ieftin, dar nu cu același efect, trimiteți-i voi câte-un sms din oră în oră cu câte-un motiv pentru care o iubiți.
8. Ultima idee pe care vreau să v-o împărtășesc este cea mai spectaculoasă, dar și cea mai scumpă dintre toate: urați-i clasicul “La mulți ani” în mod public. Aici intervine și imaginația voastră: fie că va citi aceste cuvinte pe un panou publicitar în drum spre servici, fie că le va auzi la radio când ascultă emisiunea preferată, fie le va citi în paginile revistei care o cumpară luna de luna, fie o va opri un politist pentru a-i înmâna o amenda (pe care scrie, evident, “La mulți ani, … !), fie … v-am spus, imaginația voastră are rolul cel mai important. Iar dacă nu aveți timp să-i faceți o astfel de surpriză, consolați-vă cu gândul că veți ști anul viitor ce să faceți și vă veți putea pregati din timp. Sau, de ce nu, la alte ocazii: ziua ei de naștere, aniversarea nunții sau a logodnei etc.
Ideile mele se opresc aici; voi însă, dacă mai aveți și altele, v-aștept cu comentarii. Insă, nu uitați dragii mei, toate lucrurile făcute cu inima curată sunt gesturi de iubire.
Doresc tuturor femeilor “La Multi Ani!” și numai bucurii alături de ființa iubită!

Read Full Post »

a risca…

Să iubești înseamnă să riști să pari un sentimental.
Să iubești înseamnă să riști risti de a te implica
Să iubești înseamnă să riști să pari un prost
Să iubești înseamnă să riști să fi dezamagit
Să iubești înseamnă să riști să greșești
Să iubești înseamnă să riști să arați adevaratul tău sens.
Să iubești înseamnă să riști să nu fi iubit.

Dar aceste riscuri trebuie asumate, pentru că pericolul cel mai mare în viața este să nu riști nimic.
Dragii mei, putem să evităm grijile și suferințele, dar astfel nu am putea învăța, simți, crește, iubi și trăi. Doar o persoană care riscă este o persoană liberă.
Să iubești este o decizie, nu un sentiment. Să iubești este dedicare și dăruire. A iubi este un verb și rodul acestei acțiuni este dragostea.Însă dragostea adevarată este o dragoste care ne produce durere, care rănește și totusi ne aduce fericire. Fericiți aceia care în acesta lume mai au timp să zică “ te iubesc”. De aceea, trebuie să ne rugăm și să cerem curajul de a iubi.

Read Full Post »

Mărţişorul iubirii…

Încă de la jumatatea lui februarie, imediat după Valentine’s Day, dispar toate inimioarele din plus sau ciocolată din magazine, iar marțișoarele le iau locul pe tarabele care invadează străzile și magazinele. De la câțiva banuți până la cateva sute de lei, gama de marțisoare este foarte variată, atât ca aspect, cât și ca preț. Dacă vă doriți însă ceva cu totul original, puteți încerca să le confecționați chiar voi înșivă acasă; puteți folosi materiale din cele mai diverse: bucați de material, pene, scoici, globuri, hartie creponata, lut, flori uscate . . . și lista poate continua.

Mărțișoarele au cunoscut de-a lungul timpului forme și mărimi din ce în ce mai variate, după imaginația și posibilitățile producatorilor. În ziua de azi, orice obiect căruia îi atașăm un fir împletit alb-rosu, poate fi dăruit drept mărțisor: de la jucării minuscule și până la adevarate bijuterii din aur sau argint. Deasemenea, destinatarele acestor gen de cadouri sunt toate doamnele și domnișoarele din jurul nostru: mama, iubita, soacra, soția, fiica, sora, cumnata, învățătoarea copiilor, nașa, fina…
Eu personal consider că este un gest frumos, simbolic prin care putem să ne arătăm aprecierea, prietenia, dragostea față de persoanele dragi din viața noastră sau față de care avem o anumită obligație.
Dacă însă mărțișoarele vi se par prea banale, puteți oferi un buchețel de ghiocei legat cu bine-cunoscutul șnur alb-rosu, pentru majoritatea doamnelor din viața voastră, sau un card de cumparaturi, pe care iubita sau soția îl va aprecia mai mult decât toate marțisoarele din lume, bineînțeles legat cu firul alb-roșu, că doar e 1 Martie!

Mai mult decat orice, mărtișorul este vestitorul primaverii, care ne aduce zile însorite, buna-dispoziție, veselie, iubire! Oricâte probleme am avea, viața pare mai frumoasă dacă afară e senin și purtăm pe reverul hainei un mărțișor dăruit de cineva drag. Este dovada că, prins în vâltoarea acestei lumi, cel de lângă noi nu ne-a uitat, că ne apreciază munca de zi cu zi, că și-a amintit de noi când a trecut pe lângă tarabele de mărțișoare. Și fiindcă nu pot dărui fiecărei cititoare din această lume virtuală un mărțișor, prin înmânarea acestui simbol primăvăratec, le doresc o primăvară frumoasă și plină de iubire. La urma urmei, putem privi și aceasta sărbatoare a mărțișorului tot ca pe o sărbătoare a iubirii și o putem celebra ca atare.

Read Full Post »

Sărbătoarea Iubirii…în criză!

Am nevoie de tine ca să respir
Am nevoie de tine ca să văd
Am nevoie de tine ca să simt
Am nevoie de tine ca să trăiesc
Am nevoie de tine ca să zâmbesc
Am nevoie de tine ca să iubesc.

Dar oare pot sau sunt în criză…?

Peste tot se vorbește de criză. De orice fel. Economică, socială, spirituală. De la televizor, și servici, la coadă la supermarket până chiar și fiu-meu a venit într-o zi de la gradinița și m-a uimit cu un simplu “nu se poate, că e criză”.
Da, criza ne poate împiedica să facem multe, ca de exemplu să ne scurtam concediul de la două săptămâni la una singură, să ne scurtăm lista de cumparaturi sau să ne mulțumim cu o ieșire în oraș, în loc de 2-3 pe săptămână. Însă nu ne poate împiedica să ne sărbatorim IUBIREA! Nu! Asta e ceva mult prea important ca s-o anulăm din cauza unui lucru atât de frivol, cum ar fi criza financiara! Putem trăi fără un concediu prea lung, fără ieșiri în oraș seară de seară, dar nu putem trăi fără iubire!
Acum mai trebuie doar să dați frâu liber imaginației și să găsiți moduri surprinzatoare (și ieftine) în care să vă răsfățați iubita(ul). Iată câteva, care mi-au venit mie în gând și pe care vi le “împrumut” și vouă, că, sunt gratis doar e criză:

1. o baie înspumată, cu 2-3 lumânari parfumate și muzică ambientală;
2. un maraton al filmelor preferate, vizionate din pat și înconjurați de chipsuri, ciocolată, alune, popcorn etc;
3. o cina simplă (chiar daca e doar tocaniță de cartofi), dar aranjată spectaculos, cu față de masă, lumânări, flori și tot tacamul (ca la restaurant);
4. un masaj pe-ndelete, cu muuultă cremă (sau, de ce nu, ciocolată);
5. o declarație de dragoste, pe care o înregistrezi pe un reportofon sau, mai bine, pe caseta video și care i-o pui imediat ce se trezește;
6. o zi de huzureală; adica tu încerci să le faci pe toate, pentru ca persoana iubită să stea doar și să … savureze o zi de leneveală;
7. o zi a amintirilor: adica te înărmezi cu toate pozele și casetele video pe care le-ați acumulat de-a lungul relației voastre și stați cât e ziua de lungă și depanați amintiri frumoase, vizionând filmulețele și pozele facute împreună.
8. “de ce te iubesc” – gândește-te la 10 motive (sau mai multe) pentru care o (îl) iubești și scrie-le pe bilețele pe care i le lași “împrăștiate” prin casă; și când spun împrăștiate, mă refer la locuri strategice în care știi sigur că le va gasi (de ex. în trusa ei de farduri sau sub tubul cu spuma lui de ras)
9. pentru cei mai îndemânatici dintre voi: cumpară diferite fructe și asează-le pe o tavă în forma cuvintelor magice “te iubesc”
10. fiecare dintre noi știm ce preferă persoana iubită, care este acel lucru care o (îl) face fericit (ă); chiar dacă nouă ni se pare ca fiind lipsit de sens sau prea banal, să-i respectăm dorința și să i-l împlinim acel lucru de Dragobete.
Dragii mei, în acest timp al declaraţiilor de dragoste, să încercăm să fim cât mai originali și mai simpli în tot ceea ce facem pentru cei de langă noi. Depinde doar de voi ca aceasta sărbătoare să fie într-adevăr o sărbătoare a iubirii. Sper sa v-ajute aceste idei simple, ieftine, dar de efect. Iar daca toate ideile scrise mai sus nu se pot concretiza din anumite motive, uneori e suficient și un simplu… te iubesc.

 

Read Full Post »