Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘iertare’

Penitență, împacare, iertare, iubire. Săptămâna Mare…Săptămâna Patimilor…

Am tot auzit despre acestea iar și iar, în fiecare an, înainte de sărbătoarea Sfintelor Paști. Totul sună foarte frumos în teorie, în predica pe care o auzim la biserici în aceasta perioada din an. Dar cum rămâne cu practica? Cum aplicăm în viața noastră de zi cu zi aceste teorii? Ce să facem ca să fim mai mai buni, mai iertători, mai îngăduitori cu ceilalți?

Păi, haideți să începem cu lucrurile mărunte, simple, lucrurile zilnice, care adunate toate, înseamnă viața noastră întreagă. Să încercăm, să nu mai punem atâta preț pe latura materiala a vieții, cât pe cea spirituală. Măcar acum, în prag de mare sărbătoare, să încercăm să facem ceva și pentru sufletul nostru. La fel cum ne pregătim casa pentru Paști, așa să ne pregătim propria persoană pentru întălnirea cu cel Înviat! Să trecem cu vederea motivele de ceartă, să fim noi bucuria pentru cei de lângă noi, să zâmbim mai des celor pe care îi întâlnim încurntați. Ați observat, că dacă cineva înjură în plină zi, în mijlocul străzii, nimeni nu se scandalizează, nimeni nu este uimit?! Insă, dacă cineva necunoscut îti zâmbește, te încrunți la el și te gândești imediat că ceva nu e în regulă cu omul ală. De când un zâmbet este mai ciudat decât o înjurătura? Cum am ajuns să fim așa?

Dragii mei, realitatea noastră, suntem noi. Noi suntem cei care o creăm, și doar noi suntem responsabili atât pentru fericirea noastră, cât și a celorlalți. Însă, va veni momentul, când totul pentru noi va fi veșnicie. Ce lăsăm în urmă?
Ce se va intampla acolo? Nu știu. Dar știu, doar știu și cred, că o Iubire ne aşteaptă. Nu știm de unde vine, nici încontro se îndreaptă, dar ea ne va deschide total la bucuria și lumina sa. Tot ce putem să facem, este să credem fără încetare că această iubire ne însoțeste fiecare pas și ne așteaptă din veșnicie.

Mai sunt câteva zile până la cea mai mare sărbatoare a creștinătății: Învierea Domnului! O sărbătoare, care simbolizează triumful vieții asupra morții, al binelui asupra răului. Este sărbătoarea iertării, a împăcării, a iubirii, a vieții! Printre treburile zilnice care ne acaparează, pentru a pregăti așa cum se cuvine Sfintele Paști, să strecurăm puțină bunătate, iertare, iubire în viața noastră și a celor dragi nouă, precum și celor care îi cunoaștem mai puțin.

Eu, vă propun o schimbare! Acum, în prag de primăvară, în ajun de sărbătoare, când totul revine la viață după o iarnă mohorâtă, să alungăm iarna din sufletele noastre, din comportamentul nostru, din rutina noastră zilnică! Să fie primăvară în casa noastră, în familia noastră, în sufletul nostru!

Să fie Viață! Să fie Iubire!

Anunțuri

Read Full Post »

Semnătura iubirii

A mai trecut un an. Ne schimbăm garderoba, ne strecurăm în costum pentru următoarea reprezentaţie şi ne pare rău că am gustat atât de puţin din iubirea şi liniştea celor de lângă noi. Începem cu noi îndatoriri care cresc peste noapte precum vrejul de fasole al lui Jack. Suntem prea ocupaţi ca să ne mai pierdem timpul cu soţul sau soţia, să ne ocrotim copiii, să ne cultivăm adevăraţii prieteni ori să le fim prieteni celor care sunt singuri. Şi toate acestea ni se par lucruri fireşti. Toate problemele civice ale comunităţii necesită atenţia noastră. Situaţia profesională, momentele de recreaţie, activitatea de membru în diverse organizaţii, toate îşi cer drepturile. Alergăm de colo până colo, în patru direcţii în acelaşi timp. Şi totuşi…Pentru ce? Pentru că aşa vrem noi să fim.
Îi apreciem pe cei de lângă noi, dar nu ezităm a-i bârfi şi a-i vorbi de rău de câte ori avem ocazia. De ce? Pentru că nu-i cunoaştem. Pentru că nu putem să-i iubim decât cu gândul sau cu ideea în sine. Pentru că nu putem să iertăm. Iertarea. De aici incepe totul. Un cuvânt atât de simplu, dar totuşi cu un înţeles atât de complex! Ce înseamnă să ierţi? Şi cine poate ierta total, din inima, nu doar din buze?
Când spui cuiva “te-am iertat” înseamnă că în momentul acela ai şi uitat ofensa adusă ţie, pentru că, altfel, iertarea nu este totală, completă. Dacă rămâne o fărâmă de resentiment în sufletul tău, te va chinui în fiecare moment. “L-am iertat, dar nu am uitat ce mi-a facut” denotă o iertare doar pe jumatate. Desigur, contează foarte mult şi persoana pe care trebuie s-o ierţi, dar parcă cel mai greu e sa ierţi pe cel pe care-l iubesti mai mult. Aţi observat? “Dacă mă iubeşte de ce mi-a facut asta?” pare o întrebare îndreptăţită. Încearcă să ierţi din iubire, din compasiune, din milă, iar dacă totuşi aceste motive nu sunt de-ajuns, încearcă să ierţi pentru tine însuţi, pentru ca să scapi de acea amărăciune şi tristeţe care-ţi roade sufletul. Şi nu te gândi că e ultima oară când ierti. Viaţa îţi va oferi cu siguranţă prilejul de a ierta iar şi iar. Dar tu zâmbeşte, pentru că doar cel care iubeste mult poate ierta mult!
Să luăm exemplu de la copii. Ei iartă în fiecare moment. O iertare totală şi necondiţionată. Copilul îşi iartă fratele, pentru că i-a luat jucaria. Îşi iartă părintele, pentru că a promis că-l duce-n parc şi nu a mai facut-o niciodată. Îşi iartă colegul de la grădiniţă care l-a bătut. Viaţa copiilor este o iertare continuă, pentru că aşa cum am mai spus, cine iubeste mult, iartă mult. Iar copiii iubesc cel mai mult, acea iubire minunată, pură, necondiţionată şi simplă. Ei nu pot trăi fără să iubească şi fără să ierte.
Şi atunci noi, adultii, cum putem oare sa iubim atât de putin şi, implicit, să iertăm aşa de puţin? Dacă este aşa de simplu încât şi un copil poate face asta zilnic, de ce ne este nouă aşa greu?
Dragii mei, simplitatea iubirii, a vieţii nu depinde de complexitatea mediului în care trăim. Depinde de noi şi de modul în care decurg relaţiile dintre noi. Am inceput un an cu noi încercări pentru toţi dintre noi. Să lăsăm la o parte resentimentele, egoismul, frica şi să trăim o viaţă frumoasă, plină de iubire şi iertare!

Viaţa e prea scurtă ca să pierzi timpul urând pe cineva.

Read Full Post »

Cea mai frecventă cauză a închiderii noastre faţă de iubire, faţă de iertare, este mândria. Mândria, prin însăşi natura sa, înseamnă să fii închis faţă de ceilalţi şi de viaţă. Ne distruge pe dinăuntru şi nici măcar nu ne dăm seama. Vechea persoană din noi nu este nicioadată atât de vie ca în momentul mândriei. Ne închidem în noi înşine pentru că-i percepem pe ceilalţi ca fiind poveri pentru noi sau pentru că vor să ne schimbe viaţa după planurile lor? Să ştiţi că individualismul ne ucide ca oameni, prin faptul că fiecare se iubeşte doar pe sine. Prin asta, viaţa apărând mai simplă.

Dar nu este deloc aşa.

Da, suntem slabi. Singurul lucru care ne preocupă este doar plăcerea.

Şi atunci vă pun eu întrebarea: unde rămân iubirea şi iertarea, bunătatea şi generozitatea, umilinţa, iubirea adevărului şi cumpătarea… toate aceste expresii ale iubirii faţă de familie, faţă de prieteni?

O persoană care este mândră este cu adevarat nefericită. Dar aceasta până când iartă. O astfel de persoană este crucificată de propria ambiţie. Se pare că aici se naşte şi frica de a pierde viaţa, cariera. Pentru mine însă nu înseamnă că mi-am pierdut demnitatea sau îi permit cuiva să mă calce în picioare. Înseamnă să mă deschid complet în viaţa celui care este lângă mine, familie, prieten.

Nu vă temeţi de viaţă. Nu vă bateţi joc de viaţă. Fiţi cumpătaţi în tot ceea ce faceţi.

În ritmul lumii contemporane, atât copiii, cât şi bătrânii sunt priviţi ca o pacoste, un obstacol pentru bucuria vieţii noastre. Iar, evident, în acest context, avortul – uciderea celor nenăscuţi – şi respingerea bătrânilor până la eutanasie, devin justificate. Nu vă puteţi da seama cât rău vă puteţi face prin neacceptarea copiilor şi respingerea bătrânilor. Oricât ar fi de dificil să primim o viaţă lângă noi din toate punctele de vedere, nimic nu justifică lipsa noastră de iubire şi dragoste maternă. Tot ceea ce credeţi că este pierdut în faţa greutăţilor, poate fi regăsit. Chiar dacă aţi făcut un pas greşit, nu intraţi în panică. Aveţi încredere. Iubirea, nădejdea şi credinţa pot fi regasite.

Invăţaţi de la iubire, dragi mei! Chiar dacă ne aflam într-o economie de piaţă, nu totul se rezumă la bani. Se rezumă şi la suflet.

Nu uitaţi asta niciodată.

Read Full Post »