Nu ştiam…că te doresc atât de mult, că te ador cu-aşa ardoare. Nu ştiam că te iubesc atât de mult, nu ştiam ca pot să spun…eşti tot ce port în mintea mea. Acum am înţeles…eşti tot ce pot iubii în viaţa mea. Abia acum cand ai închis o uşa-n urma ta am înţeles… că te iubesc. Aici şi acum am acceptat…să te iubesc.
Dragii mei, fără a ne renega emoţiile astfel date pe faţă, credeţi că putem să ne detaşam de aceste sentimente? Credeţi că putem să lasam deoparte iubirea şi să acceptam faptul că…eu am ales? Insă a accepta ceea ce nu putem schimba înseamna să accepţi iubirea aşa cum e ea, chiar dacă este în suferinţă. Însă viaţa, dragii mei, ne încearcă, reamintindu-ne că iubirea ca şi fericirea este foarte nestatornică. Lucru de fapt incontestabil. Însa atunci ce sa ne aşteptam de la ea? Am putea trăi oare toată viaţa nefericiţi cu gândul la exprienţele dureroase pe care viaţa ni le scoate în cale? Cu siguranţă, nu. Nu, pentru că ştim, că după furtună vor veni zile mai bune, zile în care vom gasi şi puţină fericire.
A gusta din iubire înseamnă să guşti din fericire, în forma ei cea mai pura.
Nu pot să traiesc fără iubire. Nu ne putem petrece viaţa retraşi, privind-o cum trece, sub pretextul că nu suntem destul de buni pentru aşa ceva sau sub pretextul că eu am ales alceva. Ne aduce în fata o dimensiune esentială a existenţei noastre. Cu ea, viaţa capată savoare şi sens.
Dragii mei, sub orice formă s-ar manifesta iubirea în viaţa dumneavoastră, asiguraţi-vă că îi acordaţi un loc important şi vă veţi simţi întotdeauna satisfacut pe deplin. Viaţa este scurtă. Nu avem timp de pierdut, nici macar o secundă. Fiecare zi este importantă şi tot ceea ce ni se intamplă, chiar dacă, uneori, am fi preferat să trecem peste anumite experieţe. Să reînvăţăm să ne bucurăm de fiecare clipă cu toată fiinţa noastră, să nu mai cenzuram acel ”Te iubesc”, şi să-l spunem fără sfială chiar de acum, îndată ce ne trece prin minte.
Nu am decât acestă zi să îţi spun cât de mult te iubesc
Multumesc 🙂
Cel mai minunat lucru este sa putem spune,TE IUBESC,cu toata fiinta ca si cand i-am spune lui Dumnezeu.De fapt cred ca chiar Lui i spunem si drept multumire El ne umple sufletul care parea gol pana la momentul respectiv.Un sincer „Te iubesc”mangaie, lumineaza,vindeca orice rana.Nu avem nevoie de cuvinte ci doar de minunatul si multdoritul:Te iubesc!
totusi, nu e spus prea des? nu si-a pierdut semnificatia?
…si eu te iubesc…te iubesc…te iubesc…raspunse ecoul…si-apoi se pierdu in eter…